mirosdecafea

Just another WordPress.com site


Leave a comment

Vechituri: Neliniste de Craciun


Nasterea inseamna durere.

Se cauta in prezent metode pentru a inlatura aceasta durere, sau cel putin pentru a o reduce. Sper ca astfel de metode sa nu fie niciodata gasite si intotdeauna sa asociem ideea de nastere cu cea de suferinta.

Este asocierea care da perspective corecta asupra vietii, a insemnatatii lucrurilor, a mortii, care le leaga impreuna pe toate acestea si le pune intr-o ecuatie ale carei necunoscute vorbesc despre nevoia de cer a fiecaruia dintre noi.

Si pentru ca, in principiu, asociem ideea de durere cu cea de moarte, poate ca vom ajunge, in felul acesta, sa intelegem ca moartea si viata merg impreuna, ca nu le putem desparti fara a sfarama cupa de cristal a existentei, asa cum ne-a fost ea data de sus, fara a introduce dezacord in armonia vietii.

Pentru ca cineva sa se nasca, este necesar ca altcineva sa moara. Ma intreb, cum putem impleti bucuria si durerea, fara sa compromitem vreuna din cele doua? Expresia lui Hamlet: „…plangand c-un ochi, razand cu celelalt” mi se pare potrivita.

Sarbatoarea nasterii Domnului imi vorbeste despre respingere, forta bruta a unui imperiu pentru care oamenii sunt cifre, calatorii obositoare, regi inebuniti de putere, singuratatea unui grajd si toate acestea le pun impreuna cu ispita abandonului, a renuntarii la un destin care se anunta incarcat de suferinta.

De ce sa te mai nasti, daca trebuie sa mori?

Ce rost are ieslea, daca finalitatea este crucea? 

Dar care ar fi intelesul ieslei, privita din vesnicie, daca  la capatul drumului n-ar astepta rastignirea, ca o imbratisare din ceruri?

Pentru ca, de asemenea, sarbatoarea nasterii imi spune ca exista lucruri mai importante decat ceea ce vad, simt, ating. Ca exista eternitatea la care trebuie sa-mi raportez cel mai marunt gest, cea mai banala vorba rostita, ca ceea ce spun in ascuns va fi odata strigat de pe acoperisuri si o cana cu apa intinsa unui insetat nu se va pierde in uitare.

Inteleg, privind la ieslea Domnului meu, ca lucrurile nu sunt ceea ce par: cei mari sunt de fapt atat de mici si cei mici stralucesc intr-o imparatie care, deocamdata, se vede doar cu inima. Ca adevaratii saraci locuiesc in palate, in timp ce oamenii cei mai bogati s-au deghizat in anonimi si au impanzit pamantul, marturisind ca adevarata comoara nu sta in contul din banca ci s-a ascuns, deopotriva, in iesle si-n ceruri, si acolo trebuie cautata.

  Craciunul trebuie sa insemne pace, asta doar daca aceasta pace vine de sus si are la temelie impacarea cu Dumnezeu.

Este o monstruozitate sa simti pacea, fara ca de fapt sa ai realitatea pacii in tine. Este ca si cum te-ai simti confortabil cand ai luat in mana un carbune incins si pielea iti arde, dar tu nu mai simti durerea… 

Va doresc tuturor, ceea ce-mi doresc si mie: pace in acest timp minunat, daca pacea aceasta vine de la Cel din Iesle.

Altfel, fie ca nelinistea lui sa ne umple inimile si sa fie o neliniste catre cautare, intoarcere, smerire, pocainta.

O neliniste de Craciun…

Advertisements


2 Comments

Ganditi, fratilor, ganditi!


Nu inceteaza sa ma uimeasca usurinta cu care se catalogheaza crestinii intre ei, aruncandu-si epitete de un radicalism ce ar trebui sa aiba in spate o atotstiinta apropiata de cea a lui Dumnezeu.

Citeam zilele astea ca pastorul Chris pretinde, pentru a se ruga pentru cineva, sume de bani de 2 – 3000 de euro si omul care sustinea asta parea sa nu aiba nici o urma de indoiala. De fapt, isi incepea afirmatia cu: “toata lumea stie ca…”. Inseamna, probabil, ca eu sunt de pe Marte pentru ca nu mi-a ajuns la urechi asemenea monstruozitate. Ce-i drept, nici nu ma prea invart prin cercuri care fac teologie la portita, disecand nu ideile ci caracterul altora.

Ma contrariaza totusi lipsa de eleganta, ciobania neaosa si verdictele de un absolut halucinant, scoase din maneca cu usurinta de saltimbanc de circ.

Nu m-ar deranja atat de mult, pana la urma, daca radicalismul acesta ar avea in spate cateva zeci de ore de munca asidua: sa citesti pareri pro si contra, sa cauti, sa te documentezi, sa-ti storci neuronul, daca tot vrei sa te “esprimezi” pe bloguri si sa fii o voce demna de a fi auzita. O eroare “muncita” are macar scuza sinceritatii si circumstanta atenuanta a orbirii. Dar nu, ne ia gura pe dinainte si turnam informatii culese cu toptanul din tot felul de surse de mana a treia, neverificate si neconfirmate.

Pe Cruceru, Chiu, Negrut & Co ii inteleg oarecum. Ei au un scop bine definit. Actiunile dezinformatoare ale dumnealor sunt bine coordonate si deloc dezinteresate. Scopul este ca, aruncandu-si laturile peste Ton si Strajeri, nimeni sa nu mai vrea sa-i urmeze pe acestia. Pana la urma, e preferabila o mediocritate comoda, unei erezii flagrante, nu-I asa? Penticostalii sunt victime colaterale insa…ce sa-i faci daca altfel nu se poate? Asta e…

Dar sa fii atat de batut cu leuca in cap incat sa latri si sa dai din coada la semnal…mi se pare prea mult. Reactiile pavloviene sunt demne de caini nu de fiinte umane.

Darul gandirii este unul din cele mai frumoase lucruri date de Dumnezeu. Impreuna cu o doza de minima onestitate intelectuala si de dorinta de a cauta adevarul si, gasindu-l, de a-ti conforma viata acestuia, face minuni.

Am discutat nu demult cu cineva care a fost in Africa de Sud si pentru care s-a rugat pastorul Chris si nici pomeneala sa ceara bani dar…enormitatea a fost spusa, pasarica a iesit pe gura.

Constatarea aceasta nu are cu nimic de-a face cu ceea ce cred eu despre pastorul Chris si lucrarea lui. Stabilirea faptelor precede interpretarea corecta a acestora.

Cred ca judecatile radicale au de-a face, dincolo de ignoranta, cu mandria, la fel cum recunoasterea faptului ca nu detii toate informatiile si ca mai trebuie sa sapi si sa adancesti lucrurile inainte de a-ti spune parerea, nu denota nestiinta ci smerenie si aceasta nu e slabiciune ci mai degraba tarie.

Oamenii puternici sunt modesti. Oamenii mandri sunt slabi, dincolo de toate abilitatile pe care le au; mandria este un antidot suficient pentru toate calitatile.


Leave a comment

Vechituri: Ochiul (3) – Orbirea


Sa mergi ca un orb, de-a lungul unui zid.

Dar ce faci cand zidul se termina?

Si daca nu se termina niciodata, cat timp poti merge asa…?

Poti sa ai ochi fara sa vezi.

Sau sa-ti fi fost smulsa vederea, odata cu bulbul gelatinos si impanzit de vinisoare rosii.

Pipai aerul cu bastonul alb, asteptand mila de la masinile grabite si care te pot strivi in orce moment.

Cum poti sa traiesti fara sa vezi? Nu poti…

Si atunci te intinzi catre lumina, ridicandu-e pe varfurile picioarelor si inaltandu-ti mainile cat de mult poti.

Cauti sa vezi cu altceva, pentru ca ochii nu sunt in cele doua orbite din josul fruntii, ci risipiti in intregul trup, presarati ca o pulbere fina in golul oaselor, ascunsi indaratul inimii care-ti pompeaza sangele in organism.

Poti sa vezi cu gandurile

cu cuvintele,

cu varfurile degetelor

cu linistea tacerilor voite

cu sunetele… cu muzica…

Vulpea din Micul Print al lui Saint Exupery spunea ca vezi bine doar cu inima si ca lucrurile esentiale nu pot fi vazute cu ochii. Stia ea ce stia…

Vezi asteptand cand iti vine sa te grabesti.

Rugandu-te cand Dumnezeu pare ca s-a ascuns pentru totdeauna in tacere.

Zambind in mijlocul cruzimii, cinismului, rautatii care te inconjoara si-ti cer sa te descompui in marea masa de alergatori dusi de curent si sa refuzi diferenta de dragul uniformitatii.

Si se pare ca vezi cel mai bine atunci cand plangi. Lacrimile care te orbesc deschid alti ochi, pastrati in intunecimile nestiute ale sufletului.

Apoi Isus a zis: „Eu am venit în lumea aceasta pentru judecata: ca

cei ce nu vad sa vada, si cei ce vad sa ajunga orbi.”


5 Comments

De dragul fair play-ului. Sau: si altceva despre pastorul Chris


Anumiti bloggeri, furiosi si grabiti sa treaca cu buldozerul peste tot si toate, au selectat cu grija si postat youtub-uri interpretabile si evident, interpretate ca atare, despre pastorul Chris.

Epitete ca “sarlatan” au fost folosite cu generozitate.

Deplang lipsa analizei.

Astazi am avut timp sa ma plimb un pic pe internet si sa vad si alte lucruri decat cele care mi-au fost bagate agresiv in fata.

De dragul corectitudinii (nu politice 🙂 ), am decis sa postez filmuletul de mai jos. Contine marturia unei vindecari greu de falsificat: aceea a unui om care avea maduva spinala sectionata in urma unui accident de masina  si prin urmare imobilizat intr-un scaun cu rotile de un an de zile. Verdictul medicilor: nu va mai putea umbla vreodata.


2 Comments

Vechituri: Ochiul (2)– Fata care nu va mai fi niciodata frumoasa


Agaţam cu mainile privirii si aruncam in memorie.

E o camera mare, cu de toate…

Eu am agaţat-o pe ea.

Am pus-o acolo, intr-un colţ, dupa ce am facut putina curaţenie. Unele amintiri trebuie pastrate cu grija, asezate frumos ca sa nu se sfarame; indepartezi murdariile de prin preajma lor, asa cum te feresti sa te asezi pe o banca murdara cand porti pantaloni de culoare deschisa.

Camera amintirilor este mare, insa nu infinita. Ca sa incapa chestii noi, unele din cele vechi vor trebui sa dispara. Dar care? Asta-i problema: sa alegi, sa te straduiesti sa pastrezi ceva si sa uiti altceva; sau macar sa-ţi doresti, pentru ca nu intotdeauna depinde de tine.

Ea inca e acolo, n-a plecat si s-o scot, nici nu ma gandesc!

Sunt lucruri pe care le vezi, altele la care te uiti si mai sunt cele pe care le privesti si-ţi raman.

Uneori se intalnesc, se intrepatrund cu firisoare subtiri de culoare, ca acuarelele umede pe hartie, pe vremea cand eram scolar si imbinam neindemanatic cerul albastru cu verdele ierbii.

Privesti pentru ca te-ai uitat, te uiti pentru ca ai vazut…

Si pentru ca am vazut-o, am ajuns ma uit la ea si de atunci o privesc uneori asa cum mi-a ramas in amintire, in special in zilele cu ploaie, asemeni zilei aceleia de acum aproape sase luni cand ne-am intersectat.

Nu putea sa aiba mai mult de optasprezece ani.

In mod normal as fi trecut pe langa ea asa…ca pe langa orice pustoaica normala, imbracata normal, intr-o normala zi cu ploaie.

 Dar in treacat, mi-a agaţat privirea si mi-a smuls-o.

Avea faţa desfigurata. Pielea era subtire si intinsa, cu petele acelea pe care o arsura veche le lasa pe suprafata ei, dupa ce rana s-a inchis si ce s-a putut vindeca, a facut-o.

Isi ascundea privirea undeva, in asfaltul umed.

De parca ei ar fi trebuit sa-i fie rusine si nu focului aceluia nenorocit, zilei blestemate care n-a putut fi smulsa din calendar sau ingerului pazitor care a moţait in loc sa-si faca treaba.

Sau noua, celor (relativ) normali, pentru bucuria egoista de moment ca asa ceva nu ni s-a intamplat noua, ca ea este “aleasa” si nu noi…

Zilele astea mi-am amintit-o din nou.

M-am gandit ca nu va mai fi niciodata frumoasa.

Ca standardele noastre o vor impinge intr-un colţ, un loc al izolarii si singuratatii, al intrebarilor prea profunde pentru o lume unde poleiala sclipitoare conteaza mai mult ca orice.

Ca nu va gasi pe nimeni care so o viseze noaptea, sa nu poata dormi din cauza ei si sa fie fericit cand o vede trecand pe langa el.

Dar care e faţa din spatele feţei?

Cine are timp sa caute dupa ea?

Ochi sa o vada?

Intelegere sa inteleaga?

Rabdare sa astepte decojirea primei feţe, pentru nasterea celei din urma? S

i oare ea va avea rabdare cu timpul care se va scurge ca dintii unui fierastrau care-ti intra in carne si parca nu mai termina?

Asteptand, ce?

Ziua cand toate oglinzile se vor sparge si singurul mod de a-ti privi propria faţa va fi sa te oglindesti in retina lui Dumnezeu.

Atunci cicatricile vor fi disparand si focul va fi nu o amintire a absolutei dureri ci a nemarginitului har.

Doar atunci.

Rabdare…


1 Comment

Arta de a NU comunica


Scriu nu in calitate de crestin baptist ci in calitate de crestin evanghelic. Asta inseamna ca acest scandal iscat si bine intretinut, in jurul lui Iosif Ton si a miscarii Strajerilor, ma afecteaza cel putin in mod indirect. Spun cel putin pentru ca unele din practicile care-i incrimineaza pe pastorul Ton si pe Strajeri, sunt comune miscarii spirituale cu care ma identific: cea penticostalo – carismatica. Un alt motiv pentru care aleg sa postez aici comunicatul Uniunii Baptiste este modul in care acesta este formulat. Marturisesc ca nu pretind ca as fi obiectiv si nici nu cred ca obiectivitatea este posibila in astfel de situatii. Mi-am definit pozitia de “continuationist” – prin urmare cred ca toate darurile Duhului Sfant exista si sunt active in biserica lui Christos in vremurile noastre, ca acestea sunt benefice si de dorit. Mai cred de asemeni ca exista falsuri si imitatii dar acestea sunt in ele insele o dovada in plus cu privire la existenta autenticului. Deci…comunicatul (intercalate sunt observatiile mele):

Iubiți frați și surori în Domnul Isus Hristos,

Vă transmitem salutări sfinte și pline de dragoste în numele Domnului Isus Hristos care s-a născut în ieslea din Betleem! Convinși, pe baza Scripturii, că Isus Hristos, Capul Bisericii „este același, ieri și azi și în veci” (Evrei 13:8), vă îndemnăm să sărbătorim nașterea Mântuitorului într-o atitudine de smerenie și de recunoștință pentru Darul lui Dumnezeu nespus de mare pentru toți oamenii. Prin îndurarea lui Dumnezeu, bisericile creștine baptiste s-au bucurat și în anul acesta de harul Său pentru creștere spirituală și pentru mântuirea multora. Suntem mulțumitori lui Dumnezeu pentru libertatea religioasă din țară și pentru dedicarea slujitorilor și a bisericilor noastre în slujirea încredințată și în dorința de a rămâne neclintite lângă Domnul, păstrând curată „credinta care a fost dată sfinților odată pentru totdeauna” (Iuda 3).

În urma comunicatelor celor care se numesc ”Strajerii” și ale unor păstori baptiști implicați în întâlnirile acestora, Consiliul Uniunii Baptiste întrunit la Arad la data de 08 decembrie 2010, a evaluat luările de poziție făcute de aceștia. În urma discuțiilor avute, și ținând cont de principiile biblice înțelese și practicate de baptiștii din România, am ajuns la convingerea că este necesar să transmitem următoarele precizări:

1. Consiliul Uniunii Baptiste din România se delimitează de practicile și învățăturile nebiblice și străine de practica și învățătura bisericilor baptiste promovate de cei care se numesc ”Strajerii” (de exemplu: predicarea evangheliei prosperității – nu am fost si nu sunt de acord cu evanghelia prosperitatii dar, totusi…ce este ea? Cati din “andrisantii” comunicatului au studiat aceasta notiune si o stapanesc?. Si tinand cont ca este vorba de concepte aplicate gresit si de interpretarea unilaterala a unor texte, n-ar fi fost necesara o analiza nepatimasa si argumentata a acestei “evanghelii” a prosperitatii? Daca jumatatile de adevar sunt miezul oricarei erezii, cum putem sa condamnam erezia fara sa aruncam la gunoi, odata cu erorile si lucrurile valide? In alta ordine de idei, Strajerii s-au delimitat in mod explicit de aceasta “evanghelie”. Au luat autorii in seama aceasta delimitare? Functioneaza premisa nevinovatiei? Minimum de onestitate care te determina sa crezi ce-ti spune celalalt, daca nu ai dovezi care sa arate contrariul?, practicarea profețiilor nebiblice – aha, interesanta exprimare… Sa intelegem ca exista si in prezent profetii biblice in afara celor consemnate in Scripturi? Adica este inca functional darul de profetie? Care sunt criteriile dupa care o anumita prefetie este considerata “nebiblica”? In ce fel isi justifica semnatarii comunicatului, expresia amintita? Se pot da exemple, dincolo de afirmatii pescuite deloc neinteresat din diverse clipuri de pe internet si smulse din contextul in care au fost facute?, practica condiționării prezenței Duhului Sfânt de vorbirea în limbi – indraznesc sa sustin fara ezitare ca nici unul din liderii strajerilor nu a sustinut asa ceva. Se poate exemplifica? , practica vindecărilor la comanda unei persoane – expresie ambigua…ce vrea sa spuna? La ce persoana se refera? In Faptele Apostolilor, apostolii au vindecat – pot fi considerate si aceste vindecari “la comanda”? , promovarea învățăturilor grupării din Africa condusă de Chris, asocierea cu ”Şcoala de vindecare” – inainte de a anatemiza o anume invatatura, trebuie sa o intelegi. Altfel spus, sa citesti, intrebi, cauti. Dupa ce ai inteles per ansamblu setul de idei si valori promovat de acel cineva, sa tragi niste concluzii exaustive. S-a facut asa ceva? Sau e suficient clipul cu umbra…? Presupunand ca oamenii (la strajeri ma refer) ar fi fost constienti de anumite erezii, sa presupunem ca reale, le-ar mai fi imbratisat?).

2. Datorită modului în care a ales să mediatizeze poziția sa în urma experiențelor personale avute și a exprimării unei atitudini nepotrivite față de viața spirituală a bisericilor baptiste din România – asta e o expresie care va face cariera prin ea insasi. Arta de a da cu bata in balta si-a atins culmile aici. “Atitudine nepotrivita” – in ce sens? Cu ethos-ul baptist, si in acest caz trebuie analizata cultural sau cu Scriptura? Exista o congruenta absoluta intre baptismul romanesc si Scripturi? Teologia baptista este capat de linie in materie? Altfel spus, orice dinamica este echivalata, prin definitie, cu o abatere si taxata?, Consiliul Uniunii consideră că fratele Iosif Ţon a părăsit din proprie inițiativă învățătura și practica bisericilor noastre. – pai asta e ceea ce v-ar fi convenit de minune, domnilor. Linistea, confortul unei plecari fara tam-tam si fara valuri. Uite ca n-a fost sa fie. Ton este baptist. El se caracterizeaza ca “baptist carismatic”. Pentru creierasele osificate si obisnuite cu pozitia ghiocel intr-un sistem ierarhic de tip comunist cum sunt in prezent cultele evanghelice, asa ceva este inacceptabil. Ideea de variatie si diversitate in interiorul sistemului, sperie pana la panica.

3. În urma declarațiilor și a comunicatelor fratelui Iosif Ton prin care recunoaște și afirmă alăturarea sa la gruparea ”Strajerilor”, alegând astfel să iasă din cadrul practicilor și învățăturilor bisericilor baptiste din România – care practici? care invataturi? sunt biblice sau doar baptiste? cine a stabilit asta? a existat un dialog care sa merite acest nume, cu toate partile implicate? Intrebari retorice, se pare…., Consiliul Uniunii a decis retragerea ordinarii pentru slujire a fratelui în bisericile baptiste din Uniunea Baptistă din România, până la o vreme de îndreptare și pocăință. – nu ma bag in chestii de proceduristica baptista. altii sunt mai in masura s-o faca. Observ doar graba executiei. De ce nu s-a asteptat o limpezire a apelor isteric tulburate? E chiar asa de urgenta aceasta decapitare? Ideea unui proces corect, sperie?

4. Având în vedere discuțiile existente în prezent cu liderii celor care se numesc ”Strajerii”, Consiliul Uniunii recomandă comunităților din Bihor și București să clarifice poziția acestora și a bisericilor care acceptă slujirea lor în raport cu învățătura și practica bisericilor baptiste. Până la clarificarea situației, Consiliul Uniunii a decis suspendarea din slujire ca păstori baptiști a fraților Ioan Peia și Ilie Popa – daca lucrurile nu sunt clare, de ce s-a ales varianta suspendarii? Adica o masura indreptata impotriva celor in cauza?. Comunitatea Bihor a comunicat faptul că fratele Nelu Demeter nu este ordinat ca păstor sau prezbiter în bisericile din Uniunea Baptistă și a solicitat bisericii locale excluderea acestuia până la îndreptarea sa – din cate stiu eu, nu excluderea ci punerea la disciplina are de-a face cu “indreptarea”. Si un lucru pe care il stiu: Demeter a fost cel care a pastorit biserica din Felix, dincolo de calitatea oficiala sau neoficiala a slujirii sale. E o situatie care se perpetueaza de cativa ani. Pana acum nimeni nu s-a sesizat, nimeni nu a considerat-o anormala.

Consiliul Uniunii afirmă faptul că baptiștii din România stau în continuare lângă doctrina față de persoana Duhului Sfânt, lucrarea Sa și față de înțelegerea darurilor spirituale așa cum sunt acestea prezentate în Sfânta Scriptură și înțelese în bisericile noastre – Sfanta Scriptura de care se lipesc baptistii cu atata pasiune, admirabila, de altfel, vorbeste despre o biserica vie si in care Duhul Sfant lucreaza plenar, inclusiv prin daruri spirituale. Ma indoiesc de o incheiere amiabila a disputei cesationisti – continuationisti. Singurul lucru pe care-l mai nadajduiesc este un dialog decent si o acceptare reciproca a statutului de crestin, dobandit prin credinta personala in persoana lui Isus Christos ca Domn si Mantuitor. Fiecare credincios născut din nou are Duhul Sfânt și trebuie să urmărească permanent plinătatea Duhului Sfânt și umblarea în dragoste divină – corect. A sustinut cineva altceva?. Îndemnăm frățietatea la post și rugăciune pentru creștere spirituală și pentru o mai bună mărturie a bisericilor baptiste din România. – of…. În calitate de credincioși suntem chemați la veghere în viața personală, în viața de familie și în viața bisericii. Având în vedere avertizarea Mântuitorului și a apostolilor asupra apariției învățăturilor false și a prorocilor mincinoși (Matei 7, Faptele Apostolilor 20, 1 Ioan 4), chemăm toți credincioșii și toți slujitorii bisericilor sa fie treji, să vestească în puterea Duhului o Evanghelie întreagă și curată. – sigur, este vorba de proorocii mincinosi. Text folosit ca sperietoare pentru a ucide orice urma de viata, in momentul in care aparitia acesteia implica schimbare.

Membrii Consiliului Uniunii se roagă ca frații mai sus menționați și cei care urmează asemenea practici și învățături să înțeleagă din prezentul comunicat că dorim ca viața bisericilor baptiste din România să fie animată de prezența Duhului Sfânt într-un spirit de unitate și mărturie a Domnului Isus Hristos așa cum ni-l prezintă Sfânta Scriptură. – din nou generalitati fara legatura cu subiectul discutat.

Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze bisericile baptiste cu părtășie unitate în sezonul în care îngerii au venit cu minunata cântare : “Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui”. – Amin…unitate in adevar si in diversitate.

Consiliul Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România
Arad, 8 decembrie 2010


Leave a comment

Neindumnezeirea maidanului


Am postat recent pe blogul lui Marius Cruceru, un comentariu referitor la atitudinea viscerala a lui si a altor confrati, in legatura cu miscarea Strajerilor si aderarea lui Iosif Ton la aceasta miscare. Mi l-a sters, asta in timp ce posteaza texte de o virulenta mirobolanta, cum este acela al pastorului baptist Daniel Chiu, Ma rog….dreptul lui. Iata-mi comentariul:

“Domnilor
haideti sa stabilim cateva chestii:
1. avalansa de invective si catalogari radicale sunt mai degraba caracteristice ale maidanului decat ale bisericii. In afara de cazul cand cele doua se confunda sub carmuirea domniilor voastre. Accept argumentele care sa merite acest nume, chiar si atunci cand difera radical cu ceea ce cred (ex.: d-ul Gheorghita). Cel putin sunt o baza pentru o discutie decenta si cu sanse de finalitate. Injuriile mai mult sau mai putin voalate la care ati apelat va trimit in la subsolul miscarii evanghelice. Pacat…ati fi putut mai mult.
2. nu ati reusit (nu ati vrut, de fapt) sa faceti distinctia intre persoana si idei. Pentru a combate idei, ati desfiintat persoane. E josnic.
3. felicitari, Marius, pentru modul in care ai manipulat chestiunea. Machiavelli ar avea de invatat de la tine. In special scrisoarea d-lui Chiu e o superba pirueta intelectuala: asmute dulaul apoi pretinde ca incerci sa temperezi haita care vine din urma si sfasie. Ceva in genul: “imi plange inima in mine, ma doare, nici nu stiti ce mult ma doare dar asa este, aveti dreptate, Iosif Ton este in ticalos”; de altfel mult mai ticalos decat va inchipuiti”.
4. ati exploatat toate slabiciunile teologice ale unei miscari de trezire care nu a apucat sa se defineasca teologic. Ati facut-o de pe pozitia celor care stapaniti mult mai bine decat ei termenii. Ma rog…aici vor trebui sa invete sa se apere. Si sa se defineasca.
Pentru ei, asta este util.
Pentru voi, nedemn….
5. sunteti cesationisti. Prin urmare, sforile trase ca sa-i atrageti pe penticostali de partea voastra sunt dovada de lipsa de onestitate. De ce nu le spuneti direct penticostalilor ca vorbirea lor in limbi este demonica, proorociile sunt “by default” mincinoase, vindecarile sunt manipulari? Nu asta e ceea ce credeti? De ce nu va faceti curatenie in ograda cu propriile maturi si sa le lasati pe ale penticostalilor deoparte? Nu sunteti de aceeasi parte, stiti foarte bine asta. Nu mai mimati superba unitate intre baptisti si penticostali. Stiti bine ca nu exista.
Putina decenta, domnilor (…probabil ca-mi fac iluzii).”