mirosdecafea

Just another WordPress.com site

Parasirea maidanului

Leave a comment


De curand, blogul d-lui Danut Manastireanu a gazduit o noua scrisoare a teologului Radu Gheorghita, adresata lui Iosif Ton. Mesajul de mai jos i se adreseaza primului si are in vedere scandalul mediatic generat de faptul ca Iosif Ton s-a declarat “baptist carismatic” si s-a asociat cu miscarea de trezire “Strajerii”.

Stimate Domnule Gheorghita,

Apreciez urcarea nivelului discutiei de la maidanul Crucerian, catre lumea ideilor si a dialogului bazat pe idei.

Un alt lucru pozitiv pe care l-am remarcat este “spiritualizarea” apelativelor: ma bucur ca “domnul” Ton a devenit, totusi, “fratele”…

Tind, de altfel,  sa fiu de acord cu destul de multe din chestiunile punctate de dumneavoastra in acest mesaj.

In ce priveste Evangelia asa cum este ea prezenata de Isus si de Pavel, cred ca ideea de baza este aceea a diferentelor complementare.

Nu ma erijez in aparator a teologiei lui Iosif Ton dintr-un motiv foarte simplu: nu i-am citit ultimele carti, in care isi expune aceasta teologie. E o chestiune de minima decenta intelectuala sa nu desfiintezi un anumit sistem de gandire, daca nu ai citit materialele in care acest sistem este expus. Pe de alta parte, am vizionat un interviu acordat de Iosif Ton postului de televiziune Alfa Omega, unde si dumnealui adopta, din cate mi-am dat eu seama, ideea diferentelor complementare. Cum am spus: am prea putine informatii ca sa ma pot pronunta la modul categoric.

Stiu ca chestiunea rolului Scripturii in traditia baptista e un subiect sensibil si de nuanta. Oricum, nu credeti ca exista pericolul stabilirii relatiei cu o carte in schimbul unei relatii cu o persoana? Sau, ma rog, acela ca relatia cu cartea sa nu se transforme intr-o relatie cu persoana si sa sfarseasca intr-o fundatura scolastica. Scopul cartii este acela de a conduce catre persoana dar…in contextul unei abordari rationaliste, nu credeti ca exista un pericol real ca acest scop sa nu fie indeplinit si Sfanta Treime sa devina un altfel de treime: Tatal, Fiul si Sfanta Scriptura?

Afirmati la un moment dat:

“Afirm, deci, că Scriptura scrisă şi predicată îmi este suficientă ca voce a lui Dumnezeu”

Imi pare rau ca o sa va intreb in aceeasi maniera in care l-am intrebat pe Marius Cruceru: sunteti cesationist? Dincolo de complexitatea evidenta a chestiunii, este o intrebare la care se poate raspunde prin “da” sau “nu”.

Nu insinuez nici un fel de diminuare a rolului Scripturii in viata bisericii crestine ci ma refer la a folosi Biblia pentru scopuri pentru care nu a fost creata. Niciodata un mesaj transmis de exemplu prin darul profetiei, nu va putea fi pus la acelasi nivel cu mesajul Scripturii si intotdeauna va trebui sa se subordoneze acestuia. Ceea ce nu-I anuleaza necesitatea si valoarea.

“de fapt, chestiunea cu vocea audibilă pe care o susţineţi m-a deranjat întotdeauna din punct de vedere teologic şi practic. Teologic, prin însăşi faptul că Scripturile nu pun accentul, nu promovează, nu încurajează acest gen de comunicare.  Unde în epistolele NT sau chiar în celelalte scrieri găsiţi încurajată această „ascultare” a vocii (audibile) a lui Dumnezeu?  Dacă ea este atât de importantă, de ce ne-au lăsat apostolii fără un ghid substanţial în această privinţă?”

            Indraznesc sa va contrazic aici. Scripturile pun suficient accent, atat descriptiv cat si normativ, pe faptul ca Dumnezeu vorbeste in mod specific, prin Duhul Sfant. Cred ca e suficient sa va amintesc despre 1Corinteni14 si acel “…dar mai ales sa proorociti…” al Apostolului Pavel. Nu cred ca afirmatia in sine ca cineva a auzit voci “audibile” ar trebui sa fie destul pentru a o descalifica.

Sugerez alte criterii:

  1. este mesajul transmis Cristocentric?
  2. promoveaza valorile crestine (ex: sfintenie, intrajutorare, etc)?
  3. are scopul de a zidi imparatia lui Dumnezeu?

 

Dar cum am spus, dihotomia cesationist – continuationist este esentiala in aceasta privinta. Deocamdata eu nu zaresc vreo luminita la capatul tunelului disputei dintre cele doua.

Cu siguranţă ştiţi că aceasta era una din doctrinele preferate ale gnosticilor. “ – sunt foarte multe doctrine crestine care se suprapun intr-o anumita masura cu doctrinele gnostice, ceea ce nu le descalifica si banuiesc ca in calitate de teolog profesionist, stiti mai bine decat mine acest lucru. In aceeasi ordine de idei, nu cred ca atentati la inspiratia Vechiului Testament, pentru ca anumite principii din codul lui Hamurapi, de exemplu, coincid cu legile din Vechiul Testament. Analogiile pot duce la concluzii radical diferite.

“Desigur că ne bucurăm foarte mult de vindecarea Dorei şi aş fi ultimul care să doresc să mă fac vinovat de a atribui puterea vindecătoare a Domnului altor duhuri.  Atenţionarea pe care Domnul o face în Evanghelii îmi este foarte clară. În acelaşi timp însă tot în Evanghelii citim că minuni se fac şi de către cei care nu sunt /nu au fost cunoscuţi de Domnul (Matei 7).  Personal nu sunt interesat în a sonda Duhul/duhul responsabil de vindecare; dar tot Scriptura ne cheamă să cercetăm şi să evaluăm duhurile.” – fara intentia de a fi malitios, daca Dumnezeu ne indeamna sa cercetam duhurile, de ce nu va angajati intr-o astfel de actiune, cu o finalitate clara? Unii din colegii dumneavoastra, baptisti, au facut-o deja (de fapt, d-ul Cruceru vorbea intr-un comentariu despre bascalia pe care o fac unii din studentii / colegii lui, pe seama alergiei la gluten).Permiteti-mi sa va sugerez un text complmentar in acest caz: Matei 12 – “ 25. Isus, care le cunostea gandurile, le-a zis: “Orice imparatie dezbinata impotriva ei insasi este pustiita; si orice cetate sau casa dezbinata impotriva ei insasi nu poate dainui. 26. Daca Satana scoate afara pe Satana, este dezbinat; deci cum poate dainui imparatia lui? “

In privinta chestiunii Dora / Berlin, prefer sa ma abtin deocamdata. Vindecarea Dorei nu poate fi infirmata si chestiune cu Berlinul, deocamdata, confirmata. In calitatea mea de continuationist, prefer sa pun anumite lucruri in “stand by” pana cand voi avea suficiente informatii pentru a le intelege. Remarc totusi ca daca simplul fapt ca un lucru este ciudat, il face neplauzibil, va trebui sa aruncam la gunoi o mare parte a Scripturii. Cum am spus mai sus, altele ar trebui sa fie criteriile de judecata….

Pana una alta, multa stima…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s