mirosdecafea

Just another WordPress.com site

Vechituri: Dorul de duca

Leave a comment


Tocmai am recitit acest text. L-am scris cu vreo 2 ani in urma si realizez ca nu s-au schimbat multe. Nici in jurul meu si nici in capatana pe care-o port pe umeri. Da, este o unda de pesimism aici; are de-a face, cred, cu o aplecare pe care-am mostenit-o prin nastere, catre astfel de stari. Exista o parte plina a paharului si uneori este invizibila ochilor de carne; aici intervine cealalta vedere, cea ascunsa, launtrica, duhovniceasca – sau nu intervine… 🙂

Nu-i vorba, Romania te poate innebuni, enerva si scoate din pepeni.

Numai cine n-a trait aici, nu stie sentimentul pe care-l ai cand realizezi ca totul e pe dos, merge in jos, se destrama ca un ciorap agatat in cuiul de la scaun.

Daca mai esti si crestin, exasperarea poate capata proportii apocaliptice pentru ca standardele, idealurile si modelele sunt desavarsite.

Te mai calmezi un pic atunci cand ajungi pe dincolo.

Nici la ei nu-i grozav.

Si capra lor e pe moarte si, romani fiind, asta poate fi un superb prilej de paranghelie.

Moral, Europa e pe nicaieri si America-i calca pe urme.

Oficial suntem parte a Europei si am ajuns sa-i impartasim viciile in timp ce civilizatia acesteia continua sa ne ramana straina.

Ii inteleg pe cei care pleaca: o fac convinsi ca merg la mai bine.

Unora le e mai bine. Reusesc, se realizeaza, devin parte a acelei lumi.

Unii se intorc si recunosc ca s-au inselat.

Altii se intorc si nu recunosc nimic.

Altora le este prea rusine ca sa se mai intoarca.

Altii nu mai au nimic aici asa ca nu mai au la ce sa se intoarca.

Azi dimineata m-am intalnit cu un fost coleg de servici. A oprit masina in dreptul meu si am discutat un pic. A fost in Canada pentru doi ani si jumatate. Avea toate motivele sa ramana, toate atuurile.

Studii superioare (inginer), tanar (in jur de 28 – 30), necasatorit…

S-a intors.

Mi-a spus ca a fost o decizie bine gandita si pe care nu o regreta; la fel, nu regreta nici experienta canadiana: ceva nou, ceva in plus…

In urma cu 10 ani, ideea plecarii ma obseda. N-am facut-o.

Regret? In cea mai mare parte a timpului, nu.

Am fost pe “dincolo”, nu foarte mult insa suficient ca sa realizez ca peste tot te iei cu tine, ca problemele – cele mai multe si mai mari – n-au de-a face cu ce-i in afara ta, ci cu ceea ce porti pe dinlauntru si, in definitiv, cu ceea ce esti.

Probabil ca suna abstract…

Mda…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s