mirosdecafea

Just another WordPress.com site

Ce saracia facem noi in politica?

Leave a comment


N-am sa ma plang de prestatia jalnica a crestinilor ajunsi, tam nesam, in viata politica romaneasca pentru ca, daca e sa ma refer la cei din parlamentul tarii, nu sunt la curent cu nici un fel de prestatie. In orice caz, nu una care sa faca nota discordanta cu ceea ce reprezinta politica autohtona. N-am cunostinta de altfel de activitati in afara de cufundarea anonima in masinaria de vot a partidului care i-a propulsat in fotoliile alea mari si comode, indiferent daca este una portocalie, galbena sau rosie.

Nu stiu ce fac acolo, nu stiu daca fac ceva si nu stiu daca fac ceva diferit fata de ceea ce se face si care ne-a adus in pragul exasperarii pe noi, amarastenii de rand, pusi in situatia sa privim neputinciosi si siderati tot acest circ al declaratiilor pro si contra, motiunilor de cenzura si aruncarii cu vorbe in stanga si in dreapta, asta in timp ce realizam ca ei, cei de sus, sunt o clasa speciala, neatinsi de glodul in care ne-am infipt pana la gat noi, cei de jos.

Pe vremuri, Dugulescu facea turnee prin biserici si ne povestea entuziast despre micul dejun cu rugaciune de la Casa Alba, aratandu-ne totodata mana care a strans-o pe cea a lui Bill Clinton iar noi aveam voie sa o privim gratis si plini de consideratie; dupa care ne povestea despre grupul de rugaciune pe care l-a infiintat in parlamentul Romaniei, ca dovada ca n-a ajuns de pomana acolo. A convins? Despre morti numai de bine….

Chiar asa, ca sa nu intreb ce cauta crestinii romani in politica, ar trebui sa stiu ce fac ei acolo?

Ca viata politica de pe malurile Dambovitei este o hazna urat mirositoare si care a reusit sa transforme in carpe cele mai albe si immaculate camasi, acesta e un fapt clar ca lumina zilei pentru toti cei care traim in Romania. Dar ce fac ei, cei despre care se presupune ca sunt diferiti pentru ca nu mint si nu fura deoarece  il cunosc pe El si traiesc cu El? Care este diferenta pe care au adus-o prin prezenta lor si cum sa fac sa o si vad, nu doar sa o accept prin credinta?

Marturisesc ca nu scriu cu indiferenta aceste lucruri si nu pun intrebari de pe o pozitie neutra. In principiu  cred despre crestini ca ar trebui sa fie peste tot, in toate institutiile. Si mai cred ca, odata ajunsi acolo, rolul lor este sa fie sare si lumina si scopul sa slujeasca comunitatii care i-a trimis si care-i plateste si nu sa faca bani si sa traga sfori. Totodata mai cred ca, in timp ce in principiu putem sa mergem oriunde ca sa facem ceea ce trebuie facut, sunt locuri unde n-ar trebui sa ne bagam, pentru ca suntem prea slabi ca sa o facem: daca-mi spui ca Dumnezeu te-a chemat ca sa fii barman intr-un club de strip-tease ca sa le evanghelizezi pe fetele care danseaza la bara si esti si barbat, probabil ti-as sugera fie sa consulti un urolog, fie un psihatru.

Spun asta in contextul a ceea ce se intampla in prezent in Hunedoara, orasul meu natal si totodata locul de care am ramas legat si unde ajung destul de des.

Fara sa cunosc detalii si sa dau verdicte aiurea, vad un oras in paragina, strazi care, literal, arata ca dupa razboi (cred ca nu a mai existat vreodata asa ceva in oras) si aud oameni injurand cu adresa si ma gandesc ca cel mai rau lucru, uneori, este sa primesti ceea ce ceri si sa ajungi acolo unde n-ar trebui sa fii pentru ca nu te pricepi.

Si acesta este cel mai optimist scenariu in toata povestea asta… Cel pesimist e cel in care capetele de acuzare aduse de DNA se confirma.

Dincolo de toate, chestiunea e una de substanta si nu de imagine.

Imaginea e praf, oricum.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s