mirosdecafea

Just another WordPress.com site

Consideratii despre botez

Leave a comment


Este un text mai vechi, carua i-am schimbat titlul. Au trecut doi ani de cand l-am scris si inca sunt convins de corectitudinea afirmatiilor facute acolo. Recunosc ca este un subiect care merita aprofundare. Cine stie?…poate pe viitor…

Precizari:

–         urmeaza un articol lung, comparativ cu ceea ce am scris pana acum

–         este de asemenea un alt fel de scriitura. Pentru cei neinteresati de comentarii pe text, ar fi bine s-o lasati balta.

–         nu sunt teolog in sensul clasic al cuvantului. Urmand insa etimologia termenului, fiecare individ care citeste Biblia si incearca sa inteleaga ce scrie acolo, face hermeneutica si prin urmare, teologie. O poate face prost sau bine dar asta e alta discutie…

–         nu stiu greaca; exista insa suficienta informatie pe internet pentru cei interesati sa sape dincolo de suprafata textului. E necesara totusi engleza…

–         este un text “la prima mana”. Sper sa am mai tarziu timp de stilizari si de eliminate eventuale greseli gramaticale.

  Sa ne ocupam acum de text.

Matei 28:

18Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, şi le-a zis: “Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. 19Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.20Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.

Evident, pasajul este foarte cunsocut si in astfel de situaltii avem de-a face cu fenomenul desensibilizarii fata de detalii, intelesul este atat de (aparent) evident si modul de interpretare atat de cunsocut si putin variat, incat nimeni nu se mai asteapta la nimic nou.

  Un alt obstacol de trecut este modul in care este “folosit” textul si anume drept stimulent pentru evanghelizare, ceea ce nu-i neaparat gresit. Totusi, o aplicare consacrata poate constitui un zid care sa limiteze alte aplicari posibile, la fel de legitime din punct de vedere al criticii textuale.

Pe cale sa se inalte la ceruri dupa inviere, in prezenta discipolilor sai, Isus le adreseaza acestora cuvinte despre care stia ca aveau sa fie considerate de acestia si de biserica crestina ce urma sa se nasca, drept un testament spiritual, si asta pe buna dreptate.

Inainte de a putea vorbi despre trimiterea propriu-zisa, avem de-a face cu o afirmatie care o precede si o determina:

18Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, şi le-a zis: “Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.”

Pentru “putere” este folosit termenul “exousia” pe care versiuni mai elegante ale scripturii il traduc prin “autoritate” mai degraba decat prin “putere”. Diferenta este una de substanta pentru ca-l prezinta pe Isus drept cel care are drept de domnie, in timp ce domnia propriu-zisa a fost uzurpata de Satan. Continuarea este una logica:

“19Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. “

 Acest “duceti-va” este urmarea, rezultatul afirmatiei anterioare: “Toată puterea Mi-a fost dată”. In afara acesteia, ea este suspendata in neant, nu se agata de nimic si nu se sprijina pe o temelie ferma.

Pana aici n-am spus nimic nou. Ajungem insa la mijlocul versetului 19 si trebuie sa punem impreuna cumva, doua afirmatii oarecum distincte: faceti ucenici (ucenicizati) si “botezandu-i”. Cred ca de data aceasta Cornilescu este correct in modul in acre reda pasajul; daca in loc de “botezandu-i” am fi avut “si botezati-i”, conjunctia suplimentara aparuta ar fi creat sentimentul de distanta intre cele doua actiuni, ca o felie de branza si una de sunca dintr-un sanwitch; contribuind impreuna la gustul final, insa perfect separabile si posibil de analizat una in absenta celeilalte. Nu este cazul aici iar versiunea “New American Standard” confirma aceasta aranjare a cuvintelor:

19(S)Go therefore and (T)make disciples of (U)all the nations, (V)baptizing them in the name of the Father and the Son and the Holy Spirit,”

De fapt Isus spune: “pentru ca mie mi-a fost data toata autoritatea in cer si pe pamant, mergeti (observati imperativul!) si faceti ucenici, botezandu-i…. 

  E un lucru consacrat in teologia evanghelica faptul ca termenul “botez” sugereaza, inainte de toate, botezul in apa. Dupa parerea mea, e nejustificata aceasta abordare si, mai mult, prezinta pericolul mutarii accentului de pe o realitate spirituala, pe un ritual si deci “ritualizarea” vietii bisericii cu toate implicatiile care au decurs de aici de-a lungul timpului, culminand cu botezul ritualic al copiilor mici drept punct de intrare in biserica, in cazul confesiunilor istorice.

Termenul botez semnifica, pur si simplu, cufundare. Este un botez in apa daca avem de-a face cu scufundarea in apa. Sunt insa alte pasaje in Scriptura unde nu exista in mod explicit o mentionare a apei; in astfel de cazuri, elemental in care se face botezul, trebuie desprins din context, asta daca nu exista déjà o mentionare diferita a altceva.

Ioan, de exemplu, il prezinta pe Isus ca cel care urma sa-i boteze pe interlocutorii sai cu Duh Sfant si cu foc, si pune acest lucru in contrast cu botezul in apa practicat de el (Mat 3:11). In timp ce Botezul cu/in Duhul Sfant apare frecvent in Noul Testament si a devenit subiect de preocupare si controversa in zilele noastre, botezul cu foc ramane unic ca mentionare insa deloc singular in ce priveste realitatea pe care o desemneaza, focul reprezentand curatirea, purificarea si fiind adesea asociat cu judecata.

  Una din cele mai interesante mentionari a cuvantului botez o gasim in Romani 6, cand apostolul ne spune ca noi am fost botezati in Christos iar apoi prezinta consecintele spirituale ale acestui act. Intreg contextual scriptural forteaza o disociere a acestui botez (botezul “in Christos”) de botezul in apa. Iata cateva argumente:

1.      Noi nu suntem botezati “in Christos” adica cufundati in el, in momentul indeplinirii ritualului botezului in apa, ci inainte de aceasta. Realitatea spirituala si consecintele ce decurg din aceasta au de-a face cu convertirea adica nasterea din nou si nu cu un ritual.

2.      Prin botezul “in moartea lui”, de fapt am fost ingropati impreuna cu el si atunci cand el a inviat, am inviat si noi. Avem de-a face cu o identificare cu Christos care ne duce prin fazele esentiale ale existentei sale. Pentru ca El a fost acolo, noi am fost in El datorita faptului ca am fost botezati/cufundati in Christos. Nu este o identificare cu Domnul datorita ritualului, ca o consecinta a acestuia ci are de-a face cu actul credintei.

Comentatorii sunt impartiti in abordarea textului. In timp ce John Stott considera Romani 6 ca referindu-se la Botezul in apa, identificarea acestui botez cu convertirea ca moment cand suntem, efectiv, adaugati trupului lui Christos este agreeata de Dennis McCallum si Marin Lloyd Jones. N-am avut inca timp sa-l consult pe Dodd si, de asemenea, nu stiu cum trateaza Faragau pasajul in vastul sau comentariu pe Romani.

  Ideea pe care vreau sa o subliniez este ca termenul “botez” nu trebuie in mod necesar si automat sa fie asociat cu apa. Botezul este, pur si simplu, o cufundare in ceva, insemnand o identificare absoluta cu acel lucru, o umplere cu o anume realitate.

  Intorcandu-ne la Matei, Isus nu spune: “faceti ucenici si botezati-i”, ca si cum ar fi vorba de doua actiuni distincte aflate intr-o oarecare relatie. Cred ca sensul pasajului este, mai degraba: faceti ucenici botezandu-i, adica ucenicizati prin botez.

  A boteza “in numele” nu impune o formula care insoteste botezul in apa, ci presupune cufundarea ucenicilor in realitatea trinitatii: Tatal, Fiul si Duhul Sfant. De altfel, esenta uceniciei consta in invatarea, identificarea cu anumite realitati; ucenicia in sensul classic al termenului presupune a invata de la cineva prin exemplul personal al acestuia.

  Versiunea Cornilescu ne baga putin in ceata atunci cand adauga la inceputul versetului 20 conjunctia “si”.

Versiunile engleze célèbre prin rigoarea cu care traduc din original nu prezinta o astfel de “incheietura” a textului. Eu propun urmatoarea versiune:

19Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.20Invaţandu-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.

Este o redare in accord cu versiunile KJ, NKJ si NASB. Iata cum “suna” textul in NASB:

19(S)Go therefore and (T)make disciples of (U)all the nations, (V)baptizing them in the name of the Father and the Son and the Holy Spirit,  20teaching them to observe all that I commanded you; and lo, (W)I am with you always, even to (X)the end of the age.”

Ucenicia este vazuta deci nu ca avand drept pivot principal ritualul botezului in apa, ea nu incepe cu acesta si, evident nu se termina acolo, ci ucenicizarea presupune formarea unei personalitati noi prin impregnarea ucenicului cu realitatea Dumnezeirii, in cele trei persoane ale sale; iar lucrul acesta se face prin invatare care inseamna mai mult decat transmiterea scolastica a unor principii corecte si presupune o relatie intre cel ce invata si cel care primeste invatatura si unde exemplul personal joaca un rol cheie.

Daca urmam linia clasica si presupunem ca Isus s-a referit la botezul in numele Trinitatii, ca la o simpla formula care insoteste cufundarea in apa, ajungem la o contradictie ireconciliabila cu modul in care boteaza in apa apostolii, in Faptele Apostolilor, unde niciodata nu apare aceasta formula. Ucenicii au folosit drept formula care preceda cufundarea in apa, Numele lui Isus Hristos.

Daca ar fi sa parafrazez pasajul in discutie, as face-o in felul urmator:

Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, si faceti acest lucru cufundandu-I in realitatea Dumnezeirii, adica în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, adica invaţandu-i să păzească tot ce v-am poruncit. “

In concluzie:

1.      Accentul pasajului cade nu pe ritual ci pe ucenicizare

2.      Imperativul este nu de a face convertiti, ci ucenici

3.      aceasta presupune botez, adica cufundare in sensul de cunoastere si raportare personala la Dumnezeu, in cele trei persoane ale sale: Tata, Fiu si Duh Sfant.

4.      Acest botez se face prin invatare, prin ucenicizare sistematica care implica transmiterea invataturii, avand drept scop modelarea personalitatii invatacelului.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s