mirosdecafea

Just another WordPress.com site

Ca cautam dincolo?

Leave a comment


Iarba din curtea vecinului…hm

E verde

mai verde

foarte verde

cea mai verde!

Si prin definitie, mai verde decat a noastra. Asa ca apare tentatia emigrarii in curtea lui, pentru a putea beneficia de aceeasi pasune. Pana la urma Domnul ne duce la pasuni verzi, nu? Asta presupune ca nu ne lasa la cele vechi, ale noastre…

Ce cautam dincolo?

Neputinta de a crea ceva consistent, dublata de frustrarea neputincioasa a celor ce-si constientizeaza aceasta neputinta, ne face sa cautam, mereu si mereu, in alta parte.

Vesnica tentatie a evreilor, inconjurati de popoare pagane, de a le imprumuta stilul de viata si mai ales religia. Este un leitmotiv in intreg Vechiul Testament. Mereu tragand cu ochiul, visand, tanjind la idolul infipt in soclu si cu altarul alaturi si imaginandu-si ca, incovoindu-se in fata lui, o gramada de probleme pe care Iehova le lasase neatinse, in ciuda rugaciunilor si jertfelor, se vor rezolva astfel. Dorinta de a schimba ceva, visul variatiei de dragul variatiei, generozitatea care darama gardurile si abia apoi se gandeste ca, pe langa separare, aceste garduri mai ofera si protectie.

Sau macar nu ne vor mai numi ceilalti “incuiati”, “talibani” si “fundamentalisti”. Vom fi un pic mai mult ca ei, ramamand totusi suficient de mult ca noi, intr-un raport de forte unde aproape mereu, proportiile sunt date peste cap.

Ma amuza penticostalii care viseaza la organizarea baptistilor (apropos: ordine este si in cimitir; din plin), evanghelicii care se uita la evlavia manifestata a ortodocsilor (uitand moralitatea cu minus a majoritatii ortodoxe din aceasta tara), crestini care-l citesc pe Osho in cautare de adevaruri si iluminari pe care nu au putut-o gasi in Biblia pe care, de altfel, nici n-o prea citesc.

Am avut aceasta senzatie intensa a penibilului in stare pura cand, asteptand pe aeroport in India, am vazut o europeanca avand in mijlocul fruntii, vopsit sau tatuat, punctul acela rosu specific hindusilor evlaviosi.

Europenii au venit in India ca sa gaseasca ceea ce nu au gasit acasa, probabil pentru ca nici macar nu au cautat.

Imaginea samanului intelept de prin filme, calauzindu-l pe albul ignorant in cele spirituale, catre adevarurile ascunse in natura sau mai stiu eu unde….

Ce asteptam de la ei, de la ceilalti, necrestinii…

Si ce visam sa primim noi, evanghelicii, de la bisericile traditionale? Aplauzele pe care le oferim generos, ignorand considerentele morale pe care ni le aplicam in interiorul familiei evanghelice (un pastor curvar este, totusi, inlaturat din slujire….cel putin asa sper) nu-i vor face pe acestia sa ne accepte mai mult decat au facut-o pana acum. Pentru ei suntem niste eretici si e bine ca acest lucru sa ne intre in cap, odata pentru totdeauna.

Imi amintesc de pastorul care si-a pus pe site-ul bisericii poze cu comisia de examinare care i-a acordat doctoratul in teologie. La vederea sutanelor, am zambit pe sub mustata, gandidu-ma ca aceiasi parintei in negru ne afurisesc pentru ca furam oi din dreptcredincioasa turma ortodoxa. Pana una alta, ne ascundem sub umbrela unei autoritati academice pe care o contestam din punct de vedere spiritual, inconsecventi pana la schizofrenie.

Curioasa sa vada cum traiesc fetele din Canaan,  Dina,  fiica lui Iacov a sfarsit prin a fi violata.

Povestea din Geneza ar trebui sa ne urmareasca si sa ne faca sa fim mai prudenti in fata impulsurilor ecumenice generoase, cand mila tinde sa biruiasca judecata (dreapta) si diferentele sunt ignorate sau nivelate in numele iubirii. Iubire care, la randul ei, devine o stare de bine, luminoasa si roza, atotinclusiva si cu tendinte catre senilitate, lepadand orice fel de rigoare morala pentru ca, nu-i asa, doar Dumnezeu este dragoste neconditionata…

Vom putea sa ne adresam celorlalti si sa fim credibili si demni de a fi ascultati, doar atunci cand vom invata sa fim noi insine. Linsul talpilor si spinarile flexibile si aplecandu-se, nu sunt exercitii care starnesc prea mult respect pentru ca sunt incompatibile cu ideea de demnitate care vine din maturitate, echilibru si revelatie inteleasa si traita.

Cred ca singura sansa a unui un dialog interconfesional sanatos , vine din cunoasterea propriei identitati spirituale si din lipsa absoluta de disponibilitate catre negocierea propriilor valori. Ecumenismul n-ar trebui sa aiba drep scop unirea formala ci descoperirea unitatii interioare – daca este si atata cata exista, iar apoi, pe baza a ceea ce realizam ca avem impreuna, sa incepem sa construim. Si sa pastram totodata deschisa usa catre concluzia ca lucrurile care ne despart sunt, totusi, mai multe decat cele care ne unesc si ca nu ne ramane decat sa ne salutam din mers, politicos, insa fiecare urmandu-si propria destinatie.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s