mirosdecafea

Just another WordPress.com site

Vechituri – Oglinda

Leave a comment


E greu sa te definesti in termeni care sa n-aiba de-a face cu clisee mentale si tipare consacrate, nedrepte de altfel, de cele mai multe ori, atunci cand cel vizat este un animal atat de complex  precum omul.

Atunci cand problematica este translalata in domeniul religios, categorisirile si autocategorisirile sunt dublate de o doza de adrenalina care face ca pasiunile sa izbucneasca si dialogul sa se reduca la un monolog rostit cu o voce ridicata, cu scopul de a o acoperi pe a interlocutorului.

  Din perspective majoritatii musulmanilor, crestinii sunt crestini pur si simplu, adica in masina de tocat intra, deopotriva catolici, ortodocsi si protestanti (inclusive in versiunea “neo”) si rezultatul este o pasta asociata indeobste cu cruciadele, razboiul din Irak si laxitatea morala a Occidentului “crestin”, pe drept dispretuita de musulmaii traditionalisti. Oarecum la fel, pentru majoritatea romanilor, (ca sa nu zic “europenilor”), faptul ca musulmanii sunt siiti si suniti, este lipsit de relevanta.

Identitatea are de-a face cu oglinda.

In fiecare dimineata o folosesc – obicei din armata, dus in civilie fara nici un fel de regret, si anume barbieritul zilnic.

Ea imi arata cum…arat.

E sincera si de aceea, nepoliticoasa.

Diplomatia ii este cu desavarsire straina. La fel si propriile interese – daca o fi avand asa ceva.

Imi “spune”, deschis si fara menajamente, cum sunt, imi maltrateaza imaginea de sine vis a vis de forma nasului, firele albe din par si, de asemenea, cele care au inceput sa lipseasca.

Cu o nesimtita lipsa de delicatete, ma calca in picioare, spunandu-mi ca viata merge intr-o anumita directie si ca nu exista exceptii si “In cautarea timpului pierdut” ar trebui sa fie o activitate extrem de concreta si nu doar titlul cartii lui Proust.

Iacov spune ca Biblia este o oglinda. Adica imi arata cum sunt…cum sunt cu adevarat, pe dinauntru.

Sufletul poate fi frumos sau urat, had sau incantator, amuzant sau posac. Putem fi schilozi, in carje sau in carucioare cu rotile, si asta sa n-o arate oglinda in care ma holbez in fiece dimeineata cand preocuparea nu este Eul ci obrazul acestuia si manuirea atenta a aparatului de ras.

Luther spunea ca Biblia are gura si-ti vorbeste, picioare si fuge dupa tine, are maini si te prinde.

Intrebarea: “cine sunt eu?”, nu-i prosteasca si raspunsul nu-i la indemana oricarui gagautza.

Am nevoie de oglinda si de onestitate, deopotriva.

Sa stiu cine sunt si sa accept diagnosticul de canceros spiritual.

Sa ma vad in lumina Lui ca sa-mi inteleg intunericul si sa ma ingrozesc de el.

Sa traiesc nesperanta destinului meu final, izvorata din intelegerea brutala a dreptatii absolute a lui Dumnezeu.

Sa-i imbratisez dragostea, la fel cum plamanii unuia pe cale sa se inece, “imbratiseaza” aerul, cand, intr-un final, reuseste sa iasa la suprafata.

Si cand te gandesti ca totul depinde de oglinda!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s