mirosdecafea

Just another WordPress.com site

Viermi in cautare de cadavre

Leave a comment


As fi putut sa-i compar cu hienele. Apelativul “viermi” insa, mi se pare mai plastic si mai aproape de realitate. Hienele au oarece consistenta pe cand viermii se ascund, colcaie, se tarasc, bojgaie. Ii asociez cu intunericul si clisa in care se oplosesc viermii, in interiorul carcaselor macinate de putrefactie, unde murdaria gelatinoasa reprezinta un fel de status qvo in sine, capat de drum si ratiune de a fi.

Ma refer la indivizii care fac ziaristica in Romania si televiziune in mod special. Nu le acord atentie din pur egoism: tin deopotriva la timpul si la nervii mei.  Din pacate, anumite ispravi ale dumnealor ajung totusi la mine; unele pentru ca mai citesc stiri uneori (selectez, cenzurez, dar totusi….), altele pur si simplu, prin ricoseu. De exemplu, e imposibil sa deschizi pagina unui ziar online, fata sa-ti cada ochii pe titlul de o schioapa care anunta ca Oana si Pepe isi intind divortul inaintea ochilor intregii lumi, asa cum in cartierul in care am copilarit, chilotii si izmenele erau expuse la uscat in fata blocului; sa se stie, sa se vada, sa nu treaca neobservat, ca doar ne priveste pe toti (la divort ma refer, nu la lenjeria susamintita).

Incerc fara succes sa imi linistesc mama de 81 de ani, care se straduieste sa ma convinga ca traim intr-o tara a ucigasilor in serie, a carnagiilor pe sosele si unde foametea se instaleaza tot mai mult si mai fara de nadejde, ca o sa murim cu totii intr-un colaps colectiv si ca Fukushima este la fel de aproape  ca buticul din colt de unde-si cumara paine, o data la trei zile.

Saint Exupery spunea, cred, ca negustorii de vulgaritati vor incerca sa-ti creeze un suflet vulgar, ca astfel sa te tedermine sa le cumperi marfa. Este, de fapt, un cerc vicios care a inceput cu sondarea pietei. S-a vazut atunci ca oamenii care la modul declarativ detesta crima, vulgaritatea, sexul expus pe sticla, in realitate consuma toate acestea cu lacomia infometatului si de aceea, urmand caineste legea cererii si ofertei, mercenarii din media au oferit platitorului ceea ce acesta a fost dispus sa plateasca, la granita tot mai deplasata in exterior, a legalitatii impuse de CNA.

Am avut Big Brother, prin urmare, ca o incununare a exhibitionismului, ro-bingo ne-a convins ca fericirea inseamna sa ai bani facuti din nimic si prin urmare, fericirea este la un pas de noi, Andreea ne-a adus babe lacrimogene si drame puse-n scena pentru matusi frustrate si gospodine abandonate la capatul cozii de matura si asa mai departe.

Crestinii care pe vremuri scuipau in san la vederea sticlei in nuante de alb si negru cu tovarasu 1.5 din cele 2 ore de transmisie, au cedat cu lacomie in fata celei colorate si ne-am bucurat sa renuntam, odata cu baticul, la ingustimile mediatice si ce-i mai grav e ca am facut-o fara niciun discernamant.

Avem de-a face cu o alianta secreta si tacita intre victima si agresor: cei doi au descoperit ca, paradoxal, au interese ce coincid si prin urmare fiecare trebuie sa-si pastreze statutul astfel incat ambele parti sa-si atinga obiectivele: placere pentru primii, bani pentru cei din urma.

Genul acesta de mecanism imi aduce aminte de metoda consacrata de Rick Warren: “puropse drive…”, adica sa fii condus de scopuri si nu de valori si principii si sa le modelezi pe acestea din urma in functiile de obiectivele ce-ti stau inainte, pentru ca tu le-ai pus acolo. In felul acesta compromisul se schimba in urmarirea viziunii.

Intorcandu-ma la cutemurul din Japonia, m-am enervat  si eu de modul deformat si deloc dezinteresat in care presa de la noi a prezentat evenimentul, amplificand dimensiunile dezastrului si mulgand nenorocirea pana la ultima picatura in masura sa tina oameni cu ochii fixati in ecran. Nu este o lipsa de profesionalism (romanii sunt isteti si descurcareti, s-o recunoastem…) ci o lipsa de scrupule.

Am lucrat destul de mult cu japonezi si nu ma indoiesc ca in aceste vremuri de dezastru, vor reusi sa se descurce mai bine decat noi, in lipsa acestuia. Noi suntem prea ocupati  sa discutam despre nenorocirile care ar putea sa ne loveasca, ca sa mai avem timp sau vointa sa facem pentru a schimba realitatile cotidiene.

Ma intreb care e urmatorul hoit care o sa apara pe prima pagina, ce calamitate o sa ne mai tina adrenalina la nivel “high”, care scandal ne va oferi placerea sa ne infigem nasurile in sosetele si lenjeria murdara a unui alt cuplu de celebrii si stupizi? Avem viermii. Dormiti linistiti, se ocupa ei de toate…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s