mirosdecafea

Just another WordPress.com site

Only Love

3 Comments


Nu ma uit la filme de dragoste, cel putin nu la cele mai noi de anii ’60 – ’65.

Cred ca daca ar fi sa aleg intre un “love storry” modern si un film horror, ultimul e de preferat. Creierii imprastiati pe pereti, ochii scosi si oamenii invartindu-se ca titirezii, posedati de spirite malefice, varcolaci care mananca creierul unora (daca au asa ceva :-)) si vampiri care au iesit la o halba de sange cu prietenii, in miez de noapte, sunt mult mai inofensivi decat romanticele atractii care sfarama tiparele, depasesc barierele si trec cu senila peste prejudecatile unor filistini ipocriti, ancorati in imbacsite criterii morale demne de Evul Mediu (la crestini si a lor morala ma refer). Din fericire, am dreptul sa evit ambele optiuni…

Cu multi ani in urma, prietena mea de atunci mi-a recomandat inistent sa vad un film si ca un gentleman ce eram (sunt, inca…), n-am refuzat-o. Filmul se numea “Only Love” si era o povestioara saracuta si siropoasa despre doi (un el si o ea – in Europa de azi e bine de precizat), care….

vazut,

placut,

indragostit,

culcat,

despartit

ea murit.

Toate acestea in antiteza cu modelul clasic – imbratisat la modul general de societate pana acum vre-o 50 de ani si ramas inca valabil pentru cei care-si spun crestini si chiar cred in ce spun:

vazut,

placut,

analizat compatibilitati – dintre care apartenenta la familia lui Christos este conditie absoluta (si aici intervin parintii, matusile, prietenii, pastorii, etc., cu sfaturi de regula necerute de cei doi dar apreciate dupa…, cand dispar fluturii din stomac si realitatea nuda trebuie intalnita).

indragostit (daca conditia anterioara este indeplinita)

casatorit,

culcat,

traitfericitipanalaadancibatraneti.

Doua modele radical diferite. Primul – cultural, al doilea – spiritual. Asa cum am spus, pana nu de mult, aceste doua modele se suprapuneau in mare masura. In acest moment, sunt antagonice.

Ce ma contrariaza este faptul ca ceea ce in anii ’50, de exemplu, scandaliza lumea, acum nu mai scandalizeaza biserica. Pastorul Cristian Ionescu care a clasificat “nunta secolului” ca imoralitate la drumul mare, dat fiind faptul ca cei doi au trait ani buni impreuna inainte de casatorie, s-a alesc cu afurisenii generos aplicate din partea unor…crestini.

Deplasarea modelelor comportamentale de la nivelul societatii, ne trage in aceeasi directie si asta e normal. Anormal e faptul ca nu ne impotrivim sau o facem fara prea multa convingere. Cateva filme de genul “Only Love” au cel putin un efect garantat: desensibilizarea fata de pacat, justificarea acestuia sau macar categorisirea lui ca “irelevant” in contextul general al povestii de iubire care, nu-i asa, justifica absolut totul?

Observ amortirea simtului moral, atrofierea constiintei, lipsa de reactie fata de rau explicata prin redefinirea notiunilor de “bine” si “rau”, folosirea abuziva a harului care iarta la nesfarsit, fara insa sa ne invete s-o rupem cu paganatatea si lecturarea trunchiata a Scripturii care evita pur si simplu pasajele (multe, de altfel) care vorbesc despre dreptatea lui Dumnezeu si despre judecata acestuia, in detrimentul altora care prezinta doar latura “optimista” a lucrurilor: iertarea neconditionata de pocainta, dragostea vazuta ca un cec in alb si eliminarea notiunii de pacat. Acesta din urma, nu mai este privit ca revolta vinovata a omului impotriva Creatorului ci mai degraba ca o boala sau o agresiune exercitata din exterior si ai carei victime suntem. Prin urmare Dumnezeu este cel care vindeca si nu si cel ce judeca iar dragostea lui Dumnezeu si dreptatea lui Dumnezeu – ambele reale, de altfel –  sunt tratate ca antagonice si nu complementare si prima este anulata in numele celei din urma. 

Shakespeare a legiferat mai intai relatia dintre Romeo si Julieta, dupa care i-a sinucis (daca cei doi ar fi trait, de exemplu, probabil ca povestea n-ar prezentat niciun interes). Pentru un Shakespeare modern, aspectul relatiei intime in afara casatoriei, n-ar fi avut nicio relevanta sau poate din contra: o Julieta maritata cu Romeo ar fi plasat povestirea intr-un con de umbra mic-burghez si ar fi golit-o de latura aventuroasa, salbatica si nonconformista, schilodind-o astfel si prin urmare, varianta “nelegalizata” a relatiei ar fi adaugat un plus de “excitement” acesteia.

Imi amintesc ca, pe vremea aia, i-am propus prietenei mele de atunci propria mea versiune de “film bun” si anume “Pele Cuceritorul”, o drama suedeza / norvegiana, cu Max von Sydow in rolul principal si care n-are nimic de-a face cu fotbalistul brazilian. Nu l-a terminat de vazut, asa cum eu n-am urmarit pana la capat “Only Love”.

Advertisements

3 thoughts on “Only Love

  1. Presupun ca nu am nici-o sansa sa te conving sa vezi Hitch.
    :))

  2. Revin, tu ai vazut filme crestine de calitate?
    Ti-ai pus intrebarea de ce sunt asa prost realizate, iar actorii joaca atat de fals?

    • Am vazut filme crestine facute de necrestini. Probabil ca ei n-aveau habar cat de crestin in esenta lui este mesajul transmis.
      “Awakenings” este unul din ele.
      Apropos, nu pot sa ma uit la un film prost, doar pentru ca este (se pretinde?) crestin. Si nici o carte proasta sau prost tradusa, din aceeasi gama, nu pot sa citesc.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s