mirosdecafea

Just another WordPress.com site

Vechituri: Mitocania Mioritica

2 Comments


Imi dau tot mai mult seama ca apartin unei natiuni de mitocani. Pacatuiesc prin generalizare? Probabil… Poate si pentru ca mitocania este agresiva si zgomotoasa si de aceea pare atotprezenta si victorioasa.  Un singur marlan pune pe fuga douazeci de oameni normali si e nevoie de o singura sursa de zgomot pentru a imprastia linistea si armonia.

Am trait de nenumarate ori neajunsurile conditiei de roman, insa cred ca nimic nu ma deranjeaza mai mult ca aceasta atotprezenta lipsa de politete. Frustrari defulate in plina strada prin referirea repetata si apasat rostita la tot felul de organe  si orificii, flegma azvarlita printre dinti, pe trotuar, cosurile de gunoi lovite cu piciorul si rasturnate, ei bine acesta este peisajul cotidian din mirificul spatiu carpato-danubiano-pontic si intr-o natiune care se declara crestina intr-o proportie covarsitoare.  

L-am intrebat o data pe un coleg de serviciu japonez, pe vremuri, care este cel mai important lucru pentru ei, pentru japonezi? N-am sa uit niciodata raspunsul lui: respectul. Sa-i respecti pe cei care-ti sunt superiori intr-un fel sau altul, sefi, parinti, etc. Un japonez traditional nu se va adresa vreodata cuiva fara acel ”san” asezat in fata numelui, adica domnule / doamna. Este un apelativ universal si reciproc si este folosit deopotriva de sefi si subalterni precum si de colegi de serviciu care lucreaza impreuna de zeci de ani. 

Mitocanul tipic este taranul emancipat, care a plecat din satul lui fara sa ajunga veodata sa se urbanizeze. O multime de constrangeri, reguli si bariere au fost lasate in urma, parintii sunt departe si ecoul gurii satului s-a pierdut in anonimatul strazilor pline. Si-a pus cercel in ureche, asculta manele la telefonul mobil si isi baga picioarele in orice si de cate ori poate. Este romanul tiganizat, macho-man penduland intre sensibilitatea cantecelor cu Guta si Vijelie si filmele de actiune unde Arnold taie maini si zdrobeste capete. E prost dar departe de a-si constientiza in vreun fel prostia, pentru ca luciditatea in aceasta privinta este premisa iesirii din labirint si a desteptarii. 

 Impolitetea este simptomul impotentei intelectuale si morale; ea denota lasitate pentru ca, indeobste, cei insultati sunt cei mai slabi si care nu se pot apara: femeile, copiii si batranii. Pe vremuri nobletea impunea sa provoci la duel pe cel care te insulta sau insulta o persoana de care te simteai atasat intr-un fel sau altul. Nu fac apologia duelului dar macar acolo riscai sa fii ucis, nu doar sa ucizi, adica jucai oarecum cinstit … Badaranul insa isi desarta sacul in fata celor care sunt mai slabi sau mai mici decat el pentru ca nu vrea sa-si asume riscul raspunsului pe masura sau dincolo de masura. Cand apare pericolul pumnului in figura, alternativa adoptata este “pupincurismul” sau indepartarea cu coada intre picioare.

Crestinismul inseamna, printre altele, politete. Nu o politete ipocrita care ascunde paduchi sub peruca pudrata si pumnalul in maneca dantelata. Este o politete bazata pe o imagine echilibrata despre sine care izvoraste la randul ei dintr-o cunoastere reala a lui Dumnezeu.

Ca si crestin stai in fata crucii si acolo realizezi ca universul nu a inceput cu tine si n-o sa se sfarseasca atunci cand vei muri. Mai intelegi apoi ca n-ai inventat mersul pe jos sau gaura de la macaroana, ca depinzi la modul absolut de Altcineva si ca daca esti ceva si ai ceva, totul i se datoreaza Lui. Toatea acestea actioneaza ca un antiimflamator in fata unei imagini de sine care tinde s-o ia razna exponential, cand te pleci catre tine si tinzi sa-ti scuturi plin de reverenta o scama imaginara de pe umar.  

Christos a fost acid cu cei puternici dar plin de compasiune si implicit, politicos, fata de cei slabi, mici si raniti. Infruntarea dintre el si lume a fost un duel in care Domnul a luptat dupa toate regulile impuse de nobletea originii sale in timp ce aceasta din urma, in virtutea caracterului sau, si-a permis luxul lipsei de reguli si principii. De aceea a ajuns  El pe cruce. Adica a pierdut, cel putin in ordinea aparentelor… 

Cred ca una din problemele noastre, ale romanilor, este aceea ca nu am avut o nobilime autentica in istorie. Nobilii nostrii din trecut (adica boierii) sunt, comparativ cu cei din europa de vest, cam ceea ce-i maneaua fata de requiemul lui Mozart.   

Politetea este o arma, ca si blandetea de altfel. Ea nu inseamna sa fii fraier sau pampalau, adica sa-ti manance cainii mamaliga din mana, cum se spune prin Moldova.

Politetea poate fi ferma sau chiar dura uneori. Dar niciodata nu va accepta sa se asocieze cu batjocura, bascalia si grosolania.

Advertisements

2 thoughts on “Vechituri: Mitocania Mioritica

  1. Despre mitocania sociala am participat la discutie intr-un cerc nereligios, dar civilizat si cu un anumit nivel de cultura.
    Concluzia era ca educatia, in astfel de circumstante, trebuie facuta cu bata.
    Adica, educatia acestei categorii de primati o poti face prin duritatea legii.
    Daca s-ar aplica amenzi dure sau ore de munca in folosul comunitatii, pentru aruncare gunoi, distrugeri, scuipat, vorbe obscene, etc. am avea un popor educat in cel mai scurt timp, si un buget de stat echilibrat.
    Dar sincer, nu stiu care ar putea fi solutia pentru impolitetea si atitudinea superioara din biserici.

  2. Da, dar din pacate mitocanii au drepturi. Si asta ii ajuta sa ramana neschimbati. Eu cred tot mai mult ca, cel putin in acest moment, Romania nu are ce sa caute in Europa. NU ca as avea o admiratie netarmurita pentru aceasta din urma….

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s