mirosdecafea

Just another WordPress.com site

Ce vrea sa zica? (1)

3 Comments


Cred ca nu trebuie sa ne definim ca mercenari ai unui sistem de gandire prefabricat. Din acest motiv, nu ma declar calvinist la modul absolut si fara rezerve, desi daca este sa aleg dintre cele sisteme antagonice: calvinismul si arminianismul, ma simt mai apropiat de primul mai degraba, dintr-un motiv foarte simplu: consider calvinismul mai apropiat de Scriptura, mai inradacinat in textul sacru si mai teocentrat decat arminianismul cu antropocentrismul aferent. Stiu ca este un o prezentare suprasimplificata si ca in realitate, lucrurile sunt infinit mai complicate…

Buuun.

Unul din principiile de baza ale calvinismul este acela al pastrarii sfintilor in har. Altfel spus, odata ce un om este rascumparat, el ramane mantuit si isi va sfarsi cu bine alergarea. Problema pusa in discutie nu este capacitatea oii de a se retaci, ci abilitatea pastorului de a nu pierde nimic din ceea ce i-a fost incredintat. Pasajul aferent este cel din Ioan 10

27 Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, iar ele Mă urmează. 28 Eu le dau viaţă veşnică şi în veac nu vor pieri; şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. 29 Tatăl Meu, Care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui.

Deci Isus promite ca oile lui sunt “safe”, ca el nu le va pierde si nimeni nu le va smulge din mana sa.

Acest principiu, dus la extrem, a creat o caricatura, numita “hipercalvinism” si care afirma ca odata ce esti mantuit, orice ai face, nu-ti mai poti pierde mantuirea (in treacat fie spus: cum poti sa stii ca esti mantuit sa cum poti sti daca cineva este mantuit, daca nu se vad roade la nivelul trairii? “Siguranta mantuirii” pe care ne-au bagat-o pe gat americanii, cu superficialitatea care-i caracterizeaza, a creat mai mult rau decat ar fi facut-o punerea sub semnul intrebarii a acestei mantuiri).

Pe de alta parte, sunt pasaje care sugereaza contrariul: mantuirea trebuie dusa pana la capat, finalul defineste destinul nostru vesnic, daca ai cunoscut adevarul si l-ai abandonat, e mai bine sa nu-l fi cunoscut vreodata. Ieri am gasit acest verset in Evrei 3:

14 Noi avem parte de Cristos dacă păstrăm cu fermitate, până la sfârşit, încrederea pe care am avut-o la început.

Deci poti avea parte de Cristos si mai apoi sa pierzi acest lucru? Ramanerea in credinta este definitorie si alternativa este sa nu ai parte cu Cristos, desi la inceput ai avut parte cu el?

Intervine, evident, conceptul de libertate, in afara caruia nu poate fi vorba de responsabilizare si deci de judecata pentru actiunile intreprinse. Daca nu sunt liber, nu sunt vinovat. Si da, sunt vinovat pentru ca sunt responsabil si sunt responsabil pentru ca sunt liber. Aici putem vorbi de grade de responsabilitate pentru ca vorbim de grade ale libertatii.

Care este libertatea omului fara Dumnezeu, care devine rob al pacatului prin faptul ca traieste in pacat (Romani 6:16 Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?)?

Luther a tunat si fulgerat impotriva ideii de vointa libera sustinuta de Erasm. Da, suntem robi ai pacatului, legati in intuneric si de intuneric, neinstare sa vedem si sa alegem. Osandirea apare odata cu lumina. Vointa nu este libera ci eliberata, oamenii aleg deliberat intunericul pentru ca vor sa-si ascunda faptele indaratul acestuia, orbirea devine din fatalitate impusa – alegere pacatoasa si deci vinovata.

Ioan 9:41 „Dacă aţi fi orbi”, le-a răspuns Isus, „n-aţi avea păcat; dar acum ziceţi: „Vedem.” Tocmai de aceea, păcatul vostru rămâne.

Cat de liberi suntem? Putem alege si respinge si prin urmare sa pasim in viata vesnica sau in moarte vesnica? Dar poti cu adevarat sa pasesti in viata si dupa aceea sa te intorci cu 180 de grade si sa mergi in directia opusa?

Hm…asa se pare.

Advertisements

3 thoughts on “Ce vrea sa zica? (1)

  1. Nu stiu cum, dar mi se pare ca subiectul de mai sus, se invarte subtil in jurul ideii de predestinare. Nu vreau sa deschid discutia, evit sa trag o concluzie in aceasta privinta. Ma tem prea mult demine.
    Simt cumva, ca daca exista (predestinarea), in afara incarcaturii de nedreptate strigatoare pana la al noualea cer pe care o contine, atunci eu sunt predestinata pt iad.
    Asa ca prefer sa votez cu… liberul arbitru.

  2. In privinta asta, preferintele determina votul, se pare, mai mult decat o exegeza cu sange si sudoare, pe textele cu pricina. Eu o prefer pe aceasta din urma. In anumite zone ale teologiei, intrebarile si indoielile sunt mai normale decat certitudinile. Fie si doar pentru ca indeamna la cautare, o stimuleaza….

  3. Nu stiu daca numai preferintele…
    Determinarea votului a fost si din ce am inteles eu din Biblie, si din studiul opinilor fundamentate din ambele tabere.
    Concluzia finala, si cea care era si cat de cat logica, era ca sensul dintre predestinarea ca prestiinta si predestinarea ca prealegere, nu este clar stabilit in Biblie, si e periculos sa iei supozitiile din lucruri insuficient cunoscute, ca adevaruri absolute.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s