mirosdecafea

Just another WordPress.com site

Sfarsitul e aproape. Distractie placuta….

4 Comments


Divertismentul: noul dumnezeu al omului modern.

Cautat cu pasiune, ravnit, adulat, i se sacrifica timp, bani…viata.

L-am mai cauta atat de mult, daca n-am fi goi? Pustii pe dinlauntru, purtatori de vid dureros care se cere umplut, absorbiti de deriva existentiala moderna, raniti de nimicul care ne inconjoara si care ne-a patruns in suflete si ne rode precum un vierme ce musca tacut in lemnul tot mai subred.

Ce altceva face cautarea divertismentului – acest anestezic universal – atat de populara, decat absenta lui Dumnezeu? Si oare nu aceeasi absenta aduce divertismentul in biserica? 

B.Pascal: “ticalosia vietii umane a nascut toate acestea; oamenii cum si-au vazut starea, au cautat distractia” Si Pascal a spus asta intr-o epoca in care televiziunea lipsea chiar si din imaginatie… 

Sa ne intoarcem la biserica: care este granita dintre spectacol si inchinare? In ce masura se suprapun si unde apare – trebuie sa apara – linia de demarcatie?

Canta corul mixt, apoi corul de fete si corul de copii si fanfara si sora Geta un solo si…programul se deruleaza cu pasiunea cu care mi se intampla sa schimb canalele la televizorul dintr-o camera de hotel impersonala, care mi-a devenit casa pentru cateva zile in una din calatoriile mele.

Dar unde este Dumnezeu?

De ce ar fi acolo, in mijlocul tuturor lucrurilor in care atat de multe lucruri despre el? Sau de ce nu?

Ce anume aduce prezenta lui Dumnezeu intr-o comunitate si ce o indeparteaza?

Oricum, „show must go on” si merge, continua, in virtutea unei inertii intretinute de indiferenta si orbire, ambele deloc nevinovate.

Nu cred ca spun o noutate daca afirm ca Dumnezeu este tot mai absent din unele biserici evanghelice. O sa mi se spuna: demonstreaz-o. Nu o pot demonstra, doar o simt, o vad uneori pe fetele plictisite ale oamenilor, alteori in predicile unde isteria sau intelectualismul pretentios incearca din rasputeri sa inlocuiasca Duhul si continutul adus de acest Duh, pentru ca inima si mintea puse impreuna dau definitia duhovniciei. O mai vad in liderii fara viziune pentru turma dar cu o extrem de bine articulata viziune in ce priveste capatuiala personala. O vad in standardele duble aplicate cand e vorba de calcatul stramb al oilor de rand si acelasi calcat aiurea al anumitor odrasle de pastori si „comitetisti”. Si o mai vad in bisericile lasate mostenire acelorasi odrasle, pentru ca ungerea se transmite cel mai bine in familie, nu-i asa (compasiune pentru bietii pastori care n-au decat fete – ramane totusi nadejdea unui ginerica care sa poarte mai departe stafeta)? Da….sa nu uit afacerile dubioase, cele mai multe „binecuvantate” adica facatoare de bani fara miros, unele insa ajungand in atentia procurorilor romani sau americani si pe paginile ziarelor sau pe sticla televiziunilor.

Dincolo de erodarea marturiei bisericii, cred ca cea mai amara consecinta ce decurge din lucrurile astea este absenta „Prezentei”.

Intre timp masinaria de „entertainment” crestin merge inainte. Canta corul mixt, apoi corul de fete, apoi…..

O sa-mi scot pentru totdeauna din vocabular expresia: “distractie placuta”.

Cu ce s-o inlocuiesc?

Ma mai gandesc la asta…

Apropos: sugestiile sunt binevenite!

Advertisements

4 thoughts on “Sfarsitul e aproape. Distractie placuta….

  1. Cauta si vezi LEAP OF FAITH. Un film din 92 care exprima foarte bine ce ai spus tu aici. Si multe altele…
    Pana una alta DISTRACTIE-DISTRAGERE…de la ce? De la ceea ce este important. De la ceea ce ar trebui sa fie, dar nu este. De la ceea ce am dori, dar nu gasim prea usor. De la ceea ce ar trebui sa facem, dar nu facem. Ca a face ceva presupune munca, efort si perseverenta, iar a nu face reprezinta confort octzidental.

  2. Dane, eu ma intreb cum ai reusit sa ramai in biserica?

  3. Ana-Maria, am schimbat cateva. Si nu-mi place deloc sa plec dintr-un loc in altul. Am avut experiente extrem de negative dar am intalnit si oameni care-l iubesc pe Dumnezeu si traiesc cu el. Cea mai mare parte a lor, oameni foarte simpli. Dar odata ce ai gustat cerul si ai intrezarit lumina, stii ca ambele exista. Asta ajuta mai incolo, cand nu mai vezi nimic in jur. Si o alta intrebare pe care mi-o pun are de-a face cu masura in care eu am reusit sau nu sa arat calea catre lumina si cer, celorlalti. Si asta smereste…

  4. Si in alta ordine de idei, singuratatea spirituala poate fi povara enorma….

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s