mirosdecafea

Just another WordPress.com site

Vechituri – Zgomotul egoistelor frustrari

Leave a comment


Uneori vorbesc prea repede; ma ia gura pe dinainte, cum se spune… Dupa aceea regret si, eventual, incerc sa dreg ce se mai poate drege, adica sa strang cioburile si sa matur in urma. Alteori ma gandesc pur si simplu la ceea ce am spus, reanalizez, intorc ideea sau fraza pe toate partile si ma intreb in primul rand daca este adevarata si cat de adevarata? Nu apare cumva exagerarea, umflarea lucrurilor, fortarea notei in directia dorita? Dupa aceea ma intreb cui si in ce masura foloseste spusa mea; deseori trebuie sa-mi identific propriul egoism in toate aceste lucruri, cu luciditatea cu care un medic se examineaza pe sine si isi descopera si numeste boala.

Astazi, discutand cu cineva, i-am impartasit o concluzie nu neaparat recenta, insa confirmata cu putin timp in urma si zgandarita dureros: aceea ca apartin unei natiuni ce contine o cantitate imensa de retardati, nu atat mental cat mai ales moral si social. Oameni care arata ca o coada de topor nefinisata, badarani, inculti si pe deasupra exhibitionisti, expunandu-si arogant si zgomotos personalitatea care se cere confirmata si apreciata. A trebuit sa astept cateva ore in curtea unei institutii decizia domnilor functionari publici, nu are importanta unde si de ce – sau are, dar nu in contextul acesta si am stat acolo impreuna cu inca aproximativ o suta de persoane. Timp berechet sa vezi, sa cantaresti si sa cauti sa intelegi…

Lucrul pe care l-am observat, inainte de toate, a fost acela ca aproape toti barbatii erau imbracati aproximativ la fel: pantaloni trei sferturi sau blugi si tricou fara maneci, mulat (pe burta, la vreo jumatate din ei). Al doilea lucru remarcat a fost numarul mare de indivizi care, pe langa lanturi si ghiuluri, mai purtau si cercei. Si dupa aceea lipsa de maniere, impolitetea, zgomotul facut ca sa atraga atentia – sunt rasist daca o numesc tziganie?

De ce nu putem fi politicosi, intelegatori si manierati unii cu altii?

De ce trebuie sa vorbesti tare, daca nu stii sa vorbesti? Sa te exprimi daca n-ai nimic in cap? De unde acest gust prost pentru exhibare cu orice pret?

De ce ignoranta si incultura se vor (re)cunoscute, appreciate?

De ce sunt Guta si Salam atat de populari in Romania in timp ce majoritatea compatriotilor mei habar n’au de Soljenitin si li se rupe de nenorocirea care s-a abatut asupra Georgiei?

De ce sunt romancele cunoscute drept curvele Europei: marfa de calitate si ieftina pe deasupra. A…imi amintesc de o remarca facuta cu cativa ani in urma…eram cu mai multi colegi (si colege) in cantina multinationalei unde lucram atunci si discutam despre pasiunea pe care colegii nostrii britanici o facusera pentru Romania. “Mancare ieftina si femei frumoase” a spus cineva. L-am corectat: “mancare buna si femei ieftine” si o colega mi-a spus ca intelege de ce nu ma insor.

Nu caut raspunsuri la intrebarile de mai sus. Sunt retorice. M-ar ajuta aceste raspunsuri sa alung gandurile de emigrare, care ma bantuie uneori?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s