mirosdecafea

Just another WordPress.com site

Vechituri: Dumnezeul care nu vindeca

Leave a comment


O colega mi-a spus zilele trecute, ca mama ei are cancer.

Era daramata, asa cum este normal sa fie cineva aflat intr-o asemenea situatie si s-a apucat sa-mi povesteasca cum a primit aceasta vestea si ca plange si ca se teme sa moara si are abia 43 de ani… Si dat fiind faptul ca n-am citit asta undeva si ca totul s-a petracut in cadrul unui dialog, a venit momentul in care ea a tacut si a trebuit eu sa spun ceva, ca sa evit o tacere prelungita si penibila…

Intr-o fractiune de secunda – atata am avut la dispozitie, pana sa deschid gura – mi-am revizuit intreaga teologie privind acest subiect . Si pentru ca urasc bla-blaul si vorbele aruncate in vant, am evitat sa-I spun chestia aia clasica, care incepe cu: “Dumnezeu poate sa o  vindece…” si care de fapt nu inseamna, de obicei, nimic. E un fel de: “Ce mai faci?” – “ Bine”… Adica raspunsul pe care-l dai unei persoane pe care-o intereseaza absolut orice pe fatza pamantului, mai putin ce mai faci si cum o duci tu, insa este suficient d politicoasa ca sa te intrebe, totusi.

Imi aduc aminte de anii  ’90 si de evanghelistii – vindecatori,  americani cei mai multi dintre ei, care vizitau frecvent bisericile din Romania; si de expresii de genul: in seara aceasta, Isus Christos va vindeca pe fiecare bolnav aflat in acest loc. In mod obisnuit se citeau cateva pasaje din Biblie apoi aceste a erau interpretate indoielnic, zic eu acum si urma rugaciunea, inflacarata sau isterica – depinde de cel care face aprecierea – iar in final erau pusi sa  ridice mana cei care au fost vindecati. De regula se ridicau cateva maini.

Personal cred ca cei care au fost vindecati cu adevarat erau mult mai putini decat cei ce ridicau mainile, sub emotia de moment. De asemeni, mai cred ca au fost oameni care au fost vindecati efectiv. Oricum, cazurile grave ramaneau neatinse; orbii se intorceau acasa orbi si paraliticii plecau tot in carucioare.

Nu stiu de ce si nu mi-am propus sa analizez acum acest lucru. Doar constat faptele…

Colegei mele i-am raspuns incurcat: “mda…e greu dar va trebui sa treci prin asta”. Necredinta, lasitate, refuzul de a-mi asuma o astfel de declaratie absoluta, cand nu sunt pregatit sa lupt pentru acea persoana –pentru ca, da, recunosc, nu ma intereseaza foarte mult acest caz – in amestec cu oarece onestitate teologica? Cate cava din fiecare, probabil…

Am vazut insa atat de multi bolnavi pentru care s-au facut rugaciuni intense, si care au murit totusi. Sunt oameni pentru a caror vindecare m-am rugat la randul meu si care au murit.

  Falselor incurajari le prefer fara sa clipesc, descurajarile oneste. O minciuna care “ajuta” este imorala, mai imorala decat adevarul care raneste si alunga speranta.

Despre Avraam se spune ca a crezut impotriva oricarei nadejdi; altfel spus: pentru a ajunge sa nadajduiasca cu adevarat, sa se prinda de adevarata nadejde cu ambele maini, n-a trebuit sa invinga doar deznadejdea ci si sa respinga tentatia unor nadejdi false, de duzina, sa refuze sa intre pe niste usi care se deschideau de o parte si alta a drumului, ca niste capcane. Si s-ar putea ca nadejdea de care trebuie sa ne agatam la finalul bolii, nu este aceea a vindecarii, ci a invierii finale.

Uneori ne rugam si Dumnezeu vindeca. De multe ori n-o face si astfel de situatii forteaza intrebarea: de ce cred in Dumnezeu: ca sa fiu vindecat, ca sa obtin ceva de la el, sau pentru ca pur si simplu el este adevaratul Dumnezeu? Si daca nu-mi da ceea ce cer, voi continua sa cred, adica sa raman langa el?

Am multe incertitudini si intrebari fara raspuns pe care le port ca pe niste rani deschise. Stiu cu siguranta un lucru: ca Isus Christos a murit pentru pacatele mele si acest fapt surclaseaza tot binele sau raul pe care va trebui sa-l infrunt in aceasta lume si asta pentru ca miza finala nu inseamna o viata prelungita cu cativa ani aici, pe pamant, ci una vesnica, intr-o lume din care boala durerea si moartea vor fi disparut.

 Si asta conteaza mai presus de orice…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s