mirosdecafea

Just another WordPress.com site

Sertarul cu chinezarii

1 Comment


M-am intors din China aducand cu mine pe langa bucuria ajungerii acasa, adica in acel loc cu care te identifici oarecum, care-ti apartine si de care te simti legat, si o raceala zdravana de care inca n-am reusit sa scap, impreuna cu o durere de spate ceva mai veche, accentuata insa de orele indelungi de sedere in scaunul din avion.

Un alt fapt pozitiv este ca am supravietuit cu destul de mult succes mancarii chinezesti, ceea ce nu-i deloc putin lucru. Ma refer atat la mancatul cu betele, lucru care nu mi-a reusit nicidecum, cat si la faptul ca a trebuit sa mananc tot felul de ciudatenii. De fiecare data cand era vorba de carne, puneam intrebari despre tipul de animal de unde se preseupunea ca aceasta provine, fara insa sa am certitudinea ca raspunsurile primite corespundeau realitatii din farfurie. Oricum, am reusit sa evit niste gandaci prajiti, asta spre deosebire de colegul de la VW Germania care a mancat unul si abia dupa aia a intrebat ce este.

Se pare ca intradevar in China se mananca tot ce are patru picioare, cu exceptia mesei. A, creaturile bipede gen gaini, sunt evident si ele ingurgitate. Sa nu uit: ouale clocite si cu embrion de pui in interior, se fierb si se consuma in cantitati mari. Am vazut cazanele unde aceste chestii erau fierte, pe margina unor stradute comerciale superaglomerate unde se gatea orice se poate imagina si apoi lucrurile alea erau vandute si apoi consumate pe loc.

Chinezii? Hm… Senzatia pe care am avut-o anul trecut la prima vizita in China as putea s-o rezum intr-un singur cuvant: viclenie. Oamenii mi-au facut impresia ca se folosesc de noi si ca incearca sa stoarca tot ce se poate stoarce in materie de informatie. Cateva luni am participat la o prezentare a culturii chineze, facuta de o profesoara universitara din Austria si unde suspiciunea mea initiala mi-a fost confirmata.

De data aceasta au aparut unele nuantari, pe masura ce am inceput sa cunosc oameni. Nu chinezi, la modul general ci indivizi, fiinte umane asemeni mie. Am vorbit despre familiile lor, despre copiii (mai bine zis copilul) lor, despre viata… Astfel am putut sa vad diferente intre unii si altii si sa las sa mi se reaminteasca ca Dumnezeu ne-a facut pe fiecare in parte intr-un mod special si atunci cand se va sfarsi ceea ce pentru unii este o calatorie la clasa intai in timp ce pentru altii este tot o calatorie, dar pe scara trenului, vom pasi impreuna in eternitate si acolo ceea  ce ne va imparti va fi nu culoarea pielii sau banii pe care am fost sau nu in stare sa-i facem ci credinta in acela care ne-a  creat si pe unii si pe altii.

Acum cateva poze din China:

Advertisements

One thought on “Sertarul cu chinezarii

  1. Te invidiez (in sensul bun) pentru oportunitatea de a vedea atatea locuri noi si a cunoastea atatea lucruri noi si atatia oameni noi!
    Mi-ar placea sa faci o selectie pe categorii, a povestirilor din calatorii si sa scri mai multe.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s