mirosdecafea

Just another WordPress.com site

Si totusi vine toamna

1 Comment


Perele moi se descompun in iarba inalta, strivite sub propria greutate, scurgandu-si mustul dulce si intepator printre firele care au inceput si ele sa prinda o nuanta galbena. Au cazut din pomul inalt si s-au sfaramat iar acum se topesc in tarana primitoare.

Mirosul lor imi aduce aminte de copilarie si de cazanul de tuica al lui Mos Costica, pe vremea cand eu eram un mucea plin de cosuri si de angoase iar el era inca verde, fuma “Marasesti” si tragea la masea in spatele casei. Acolo nu aveam pere ci doar prune, insa acestea putrezesc in acelasi mod si mirosul este asemanator.

Nucul din apropierea casei acoperea cerul cu coaroana sa bogata si-mi placea in mod deosebit atunci cand batea vantul si se auzea un vuiet venit parca direct din ceruri, de munti urniti si mari tulburate, de corabii rasucite de furtuna si zvarlite fatal catre ascutisul stancilor.

Am fost acolo anul acesta, dupa o absenta de patru ani.

Mos Costica s-a lasat de fumat si nici nu mai bea si asta nu-mi place; e trist, ca un om care a pierdut maruntisurile care dadeau oarece farmec vietii, primind la schimb inca un pic de viata, insa golita de farmec .

Mi-a aratat un bilet de externare, cu o lista lunga de boli pe care le-am citit aproape indiferent si ma intreb de ce? Poate am inceput sa ma obisnuiesc cu ideea ca…asta e, se moare, murim, trebuie sa o facem si e doar o chestiune de timp, timp care ni se da cu zgarcenie si fara sa stim cand va fi, intelegem ca se apropie momentul si asta e…

Au taiat si nucii iar dealul arata ca un brat retezat, jalnic si inutil, peste care vantul aluneca fara sa intampine nicio rezistenta, nerodnic. Ma intreb unde a disparut farmecul, unde s-a ascuns frumusetea, incotro fuge timpul?

De ce cresc copiii si ucid in felul acesta, copilaria? De ce mor copacii, scormoniti in maruntaiele albe de recele fier al drujbelor, dezgolind impudic un cer fara orizonturi?

E linistita toamna aceasta, cu taceri incremenite in nostalgia verii trecute si intrerupte doar de zgomotul perelor ce se desprind de pe ramuri si se strivesc de lut, siroind de seve dulci prelinse in iarba tot mai galbena.

Advertisements

One thought on “Si totusi vine toamna

  1. …..si vai, suntem batrani…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s