mirosdecafea

Just another WordPress.com site


1 Comment

Cate ceva despre observatiile pline de (ne)bun simt ale domnului Manastireanu


Nu stiu daca ar trebui sa fiu suparat pe Domnul Manastireanu si presupunand ca raspunsul ar fi unul afirmativ, cat de suparat ar trebui sa fiu? Dumnealui nu da prilejuri de discutie, ci se constitue el insusi intr-unul. Impresia mea e ca face oarece eforturi in aceasta directie…

Eu unul mi-l imaginez ca pe un dracusor nebunatic, tropaind pe cosciugul – gol, deocamdata – al evanghecalismului American si anticipand momentul cand acesta o sa crape si previziunile domniei sale se vor adeveri.

Trebuie sa recunosc ca miscarea evanghelica are destule bube-n cap. Pe cea Americana o cunosc prin ricoseu. O gramada de pastorasi autohtoni sunt gata sa stea in patru labe si sa urle la luna, pentru ca tocmai s-au intors din America si au vazut pe cineva facand asta acolo. Evident, cu success, succesul reprezentandu-l, prin definitie, cresterea numerica a bisericii si umflarea bugetului acesteia.

Domnul Manastireanu se caracterizeaza ca fiind un “teaser”. Adica cineva care te pisca de fund. Hm…ma intreb daca nu o o face cumva de dragul satisfactiei de a te vedea sarind in sus, pentru ca apoi sa te caracterizeze drept isteric? Oricum, una paste alta, functioneaza chestia cu sutul in fund si pasul inainte… Ca sutul vine din bocancul domniei sale si ca motivatiile s-ar putea sa fie deloc ortodoxe (nici macar anglicane), asta e alta mancare de peste.

A..si mi-e greu sa nu remarc “vitalitatea” sistemului religios la care domnul Manastireanu a aderat – la Anglicanism ma refer, caruia I se potriveste poezia “Molecule de Calciu” a Anei Blandiana. Altfel spus: mort, ingropat, descompus si asteptand invierea de apoi cu o nejustificata nadejde. Asta dupa principiul: uite cine vorbeste…!

Si mai remarc bucuria sincera a domniei sale in fata perspectivelor funerare in ce priveste miscarea evanghelica.

Oricum, capra moarta a dumnealui nu o justifica pe cea muribunda din ograda noastra. Problemele exista si sunt reale si ma intreb cat de “neinteligent” trebuie sa fii ca pastor, ca sa-ti pui patul conjugal pe acoperisul bisericii si sa-ti indemni enroiasii sa faca mai mult sex – in cadrul casatoriei, evident…

Ma bucur ca majoritatea bisericilor din Romania au acoperisurile inclinate, altfel cine stie…

Advertisements


4 Comments

Simpatii si antipatii


Realizez ca am simpatii aiurea si antipatii instictive. Ceea ce-mi place, tinde sa-mi placa foarte mult si ajung sa detest vehement ceea ce-mi displace.

De exemplu, ma irita la culme ideea de politica si de politicieni, de ambele parti: putere si opozitie. Daca printre ei s-a nimerit vreo unul de treaba si bine intentionat, sa fie sanatos. O sa aiba nevoie de vreo mie de ani ca sa ma convinga ca este asa. Pana una alta, l-am aruncat impreuna cu toti ceilalti in latrina morala potrivit careia o fata de pe centura, care face cu mana la tiruri, e mai decenta decat un indivit incostumat si incravatat, care-mi vorbeste intr-o limba de fag despre statul de drept, reforma, justitie, etc… Prima ofera cel putin niste servicii pentru banii pe care-i ia.

Ma mai irita predicatorii care insista sa predice de dragul propriei satisfactii si pentru a-si inalta imaginea de sine dincolo de genunchiul broastei. Adica cei care vorbesc fara sa aiba ceva de spus, vor sa convinga fara sa fie ei insisi convinsi si insista sa ma calauzeasca prin locuri unde ei nu au pasit niciodata. Da…si cei ce viseaza sa predice in timp ce picotesc linistiti cu telecomanda in mana, asta in timpul pe care ar trebui sa-l dedice studiului si imaginandu-si cum Duhul Sfant va turna cuvinte pline de miez in capete seci. Da, stiu…sunt egoist. Tin la timpul meu si daca tot trebuie sa ma uit timp de o ora in gura unui ins, as indrazni sa-l rog sa nu transforme aceasta ora in timp pierdut, cu istericale si vocalize la fel de consistente ca vata de zahar. Regretele-mi vor fi majore si parte din ele or sa se vada pe fatza mea…

Admir oamenii care fac lucrurile la care se pricep si le evita pe celelalte. Imi pac cantaretii care se multumesc sa cante si nu-si preceda muzica cu introduceri moraliste si cu tenta de predicute.

Imi plac pastorii pentru care a pastori inseamna mai mult decat livrarea unui discurs construit dupa toate regulile artei, unui multimi de fetze ale caror nume nu-l stiu si nici nu constitue obietcul lor de interes. Adica pastorii care pastoresc oameni si nu idei si pentru care behaitul, uneori tamp si asincron al acestora, nu constituie tulburarea sfintei linisti din timpul slujbei, ci semn de viata.

Imi plac liderii care nu se iau prea mult in serios. Asta ii va scuti de suferinte inutile, atunci cand vor constata ca nici ceilalti nu-i iau. In definitiv toti suntem vajnici purtatori ai unei doze de penibil, de obicei mai mare decat ne imaginam noi ca ar putea fi. Sa razi de tine insuti este un fel de arta si oricum, singurul lucru care face ca rasul de altii sa nu fie rautate pura ci ironie inteligenta pentru ca autoironia justifica – cel putin in parte – ironia.

Imi plac oamenii inteligenti care au suficiente idei bine argumentate si de aceea nu se simt datori sa urle pentru a convinge, conform principiului: daca nu i-am convins, macar sa-i sperii. Detest teatrul atunci cand il intalnesc in afara scenei. La amvon il gasesc penibil si imoral.

Imi place muzica buna si de aceea o suport cu stoicism pe cea cantata prin o gramada de biserici. Entuziasmul nu poate inlocui calitatea. Difuzoarele date la maxim, nici atat…

In legatura cu aceeasi muzica, marturisesc junghiuri in dreptul inimii si fiori reci pe sira spinarii, atunci cand aud / citesc versurile. Textierii (de cele mai multe ori, mecanici translatori ai unor versulete din americaneste) n-au inteles inca ca ceea ce traduc ei se presupune a fi (uneori chiar este) poezie si ca nu poti scrie / traduce poezie, fara sa citesti poezie mai intai. Si ca a traduce cartea tehnica a unui cuptor cu microunde este o activitate radical diferit de transpune un poem dintr-o limba in alta.

A…da…mai detest manipularea prin muzica. Sa-ti propui sa-i faci pe oameni sa reactioneze intr-un anume mod, fara sa te asiguri ca au inteles ceea ce fac si de ce fac ceea ce fac.

Of..si as putea sa continui…

Dar nu vreau sa termin asa. Ce-mi place, totusi?

Imi place simplitatea si modestia.

Admir bunatatea ori de cate ori o intalnesc. Cand toate mastile au cazut si dincolo de ele, a mai ramas totusi un zambet…

Imi place inteligenta si competenta. Si cand lipsesc, ador tacerea.

Imi plac liderii, pastorii si alti semizei care din cand in cand, au curajul sa raspunda cu “nu stiu”. Au mult mai multe sanse sa-i ascult si, eventual sa-i cred, atunci cand in alte circumstante vor oferi raspunsuri concrete.

Imi plac oamenii care au curajul sa-si recunoasca limitele si esecurile. Ma ajuta sa-mi regasesc umanitatea dincolo de propriile esecuri; si sa nadajduiesc…

Imi plac oamenii care se imbraca modest, insa cu gust. Stridentele exterioare vorbesc, de regula, de golul purtat in suflet.

Si mai presus de toate acestea, imi place Dumnezeu, care are atat de multa rabdare cu noi toti.


2 Comments

Lamaia de marti dupamiaza


Prima ninsoare adevarata de anul acesta. Suficienta zapada, cat sa acopere griul umed al trotuarelor si noroiul pamantului presarat cu palcuri galbene de iarba uscata si cu gunoaie.

Duminica s-a lasat cu capete sparte si magazine vandalizate prin Bucuresti dar…deh, Mitici…ce sa le ceri. In alte orase au demonstrat pasnic. In Botosani au fost 6 manifestanti, ca dovada ca dealurile molcome ale Moldovei atenueaza in oarece masura undele prostiei cu epicentrul in Capitala. Personal sunt impotriva tuturor si dat fiind crestinismul cu harul atotclamat in tot felul de situatii, n-o sa spun ca un politician bun este un politician mort. Dar macar sa-i trimit sa vanda mere in piata pot, nu? Cel mai mult cred ca ma deranjeaza sa fiu luat drept tampit si intampinat de pretutindeni cu discursuri cretinoide in care “jos Basescu” este refrenul atotprezent.

Azi dimineata am realizat ca nu am surse credibile de informare la dispozitie, ca “Adevarul” e al lui Patriciu si “Jurnalul” al lui Voiculescu si eu trebuie sa joc rolul boului care-si urmeaza stapanul in ale mediei, alternativa pe care o refuz cu caposenia ce ma caracterizeaza si care uneori nu-i deloc rea.

Bine macar ca a nins.

Cristian Ionescu ne spune ca fratele pastor X e pedofil si ca a fost dat afara, dupa care ne mustra parinteste si ne indeamna la sfintenie, avertizandu-ne ca nu va ingadui mentionarea numelui respectivului de catre vanjosii comentatori care-l blagoslovesc cu aplauze si “zi-i frate”.

Dupa ce l-a crucificat pe facatorul de cruce Pustan, da dovada de retineri de fata mare vis a vis de cele 6 fete pe care fratele X-ulescu le-a invatat ce-i dragostea in forma ei neplatonica. Aferim, reverende…

Stiu ca-s acru ca o lamaie dar o felie nu strica, cu conditia sa intalneasca o ceasca de ceai fierbinte si o raceala pe masura frigului de afara.

Bine macar ca a nins…


1 Comment

Despre medicina si Dumnezeu. Un interviu cu doctorul Gheorghe Burnei


“Eu am credinţa că în domeniul medical, mai ales în sala de operaţii, există momente sacre. Sala de operaţii este un sanctuar, unde se întâlneşte umanul cu divinul. Divinul se apropie prin graţie, iar umanul – prin veneraţie. Deasupra tuturor există Dumnezeu. Dacă în sala de operaţie, vine această veneraţie şi din partea pacientului, şi din partea doctorului, există posibilitatea ca acolo să se producă Revelaţia. Adică destăinuirea lui Dumnezeu în situaţii dificile. În intervenţiile mari te afli în postura în care nimic din ceea ce ştii sau din ce scrie în cărţile de specialitate nu se aseamănă cu ce e acolo. Numai această destăinuire îţi dă această inspiraţie, care aparent vine din partea ta. ”

Intregul articol poate fi citit aici.

http://www.adevarul.ro/scoala_educatie/Gheorghe_Burnei-medic-_-In_sala_de_operatii_se_produce_Revelatia_0_626337863.html


1 Comment

Amuzante (sau: sa zambim in week-end, ca aproape a trecut)


Cum poti sa excelezi la birou?
Pasul 1: Deschizi un Excel.
Pasul 2: Incepi sa excelezi.

Un angajat la multinationala e chemat in biroul sefului.
Seful: – Esti concediat !
Angajatul: – Seriooooos, credeam ca sclavii se vand!

Cele cinci porunci ale vietii (valabile la serviciu):
1. Sa nu gandesti.
2. Daca gandesti, sa nu spui.
3. Daca spui, sa nu scrii.
4. Daca scrii, sa nu semnezi.
5. Daca semnezi, sa nu te miri!

Fumatul in timpul orelor de program
Seful intra la lucratorii sai:
– V-am spus: in timpul lucrului sa nu fumati!
Unul dintre lucratori, uitandu-se la sef:
– Dar cine lucreaza?

La bancă
Un om, pleaca de la serviciu in pauza de masa, si, grabit, da o fuga la banca sa plateasca o factura.
Ajunge la banca, intra si vede fericit ca nu mai e nimeni…
Se apropie de ghiseu:
– Buna ziua… am de platit o factura, va rog!
Casierita:
– Va rog sa va intoarceti la coada, si sa va asteptati randul, ca toata lumea…
Omul nostru, nedumerit, se uita in jur, iese din banca, apoi intra din nou, tot nimeni… asteapta putin, apoi merge la casierie:
– Buna ziua… am de platit o factura, va rog.
Casierita il invita iar sa astepte la coada pana-i vine randul… la care omul nostru se intinde peste ghiseu si-i arde o palma sanatoasa!
Casierita, zbuciumata:
– Cine-a dat?
Omul nostru raspunde:
– Nu stiu, nu vezi ce aglomeratie e aici?

IT job People’s Designations
1. Project Manager is a Person who thinks nine Women can deliver a baby in One month.
2. Developer is a Person who thinks it will take 18 months to deliver a Baby.
3. Onsite Coordinator is one who thinks single Woman can deliver nine babies in one month.
4. Client is the one who doesn’t know why he wants a baby.
5. Marketing Manager is a person who thinks he can deliver a baby even if no man and woman are available.
6. Resource Optimization Team thinks they don’t Need a man or woman; They’ll produce a child with zero resources.
7. Documentation Team thinks they don’t care whether the child is delivered, they’ll just document 9 months.
8. Quality Auditor is the person who is never happy with the PROCESS to produce a baby.
9. Tester is a person who always tells his wife that this is not the Right baby.

Femeia de serviciu coproratista
Dupa ce da cu mopul, se opreste intr-un colt al camerei si asteapta. Trece un CEO:
– Ce asteptati?
– Feedback, maica, feedback!

Testare psihologica la o multinationala:
-Esti inchis intr-o camera cu un manelist, un tigru si o cobra. Ai o pusca in care ti-au mai ramas 2 gloante: ce faci?
– Evident, il impusc pe manelist. De doua ori!!!

Prima de Pasti
Angajatii unei companii multinationale sunt intrebati ce vor face cu bani din prima de Pasti:
Elvetianul : Din bani de prima imi cumpar o barca;
Reporterul : Si cu restu?
Elvetianul : si cu restu imi renovez fatada casei.
Englezul : Din bani de prima imi cumpar o masina sport.
Reporterul : Si cu restu?
Englezul : si cu restul ma duc intr-o excursie in Africa
Romanul: Din bani de prima imi cumpar un pulover.
Reporterul : Si cu restu?
Romanul: Restul mi-l da mama.

Banc cu project manageri
Care sunt fazele realizarii unui proiect?
1. Entuziasm.
2. Sudoare.
3. Deznadejde.
4. Cautarea vinovatilor.
5. Pedepsirea nevinovatilor.
6. Premierea celor care n-au avut nicio treaba cu proiectul.


2 Comments

Despre prietenie si Facebook


Nu, nu sunt un fanatic denuntator al tehnologiei si nu privesc nostalgic peste umar, la acele glorioase vremuri de altadata care stralucesc cu atat mai viu cu cand sunt puse alaturi de prezentul fad si-n care nimic nu este asa cum ar trebui sa fie.

Viata este mult mai complexa decat o alternare lineara de alb si negru si tehnologia, ca orice alt lucru, aduce cu sine avantaje, posibilitati si potential, impreuna cu capcane si riscuri. Acestea din urma pot fi in cea mai mare masura evitate atunci cand devenim constienti de ele; sau macar asumate intr-un mod responsabil.

Spun asta gandindu-ma fa faimosul “facebook” si la cei 191 de “prieteni” pe care-i am acolo.

 Poti fi cu adevarat prieten cu o persoana pe care n-ai vazut-o vreodata? Poti sa cunosti pe cineva pe care nu l-ai privit niciodata in ochi? Si exista prietenie in afara unei cunoasteri reale?

Ne ascundem in spatele virtualului, ne protejam adevaratul eu, cu deformarile si cicatricile lui si zambim din poze photoshophate altor poze, la fel de mincinoase…

Facebook-ul nu raneste si nu dezamageste, amicii virtuali nu tradeaza, pe facebook nu se plange, nu exista migrene reale si batai la usa in miez de noapte cad prietenul vine sa-ti ceara paine. Dar nu exista nici dragoste, pe facebook nu poti strange mana unei persoane vii si sa-i simti caldura sau, dimpotriva, raceala. Nu poti sa imbratisezi pe cineva in lumea virtuala si sa risti sa fii respins, iar apoi sa te bucuri ca acest lucru nu s-a intamplat si ca, dimpotriva, ai aflat acceptare si intelegere.

M-am gandit la aceste lucruri cand, in cateva randuri, am incercat sa-mi accesez contul de facebook in timp ce ma aflam in India, China sau Brazilia. Masinaria asta are cateva metode de protectie impotriva spargatorillor de conturi si anume, daca incerci sa intri dintr-un loc foarte diferit de cel de unde o faci de obicei, te pune sa recunosti cateva poze din lista prietenilor. Adica sa asociezi chipurile cu nume. Aproape de fiecare data am esuat…

Adica am 191 de prieteni si pe cei mai multi dintre ei nu stiu nici macar cum ii cheama.

Adica NU am 191 de prieteni ci mult, mult mai putini si toti acestia sunt oameni cu care m-am intalnit candva, pe care i-am privit nu prin intermediul unui ecran ci fata catre fata.

Si unii dintre ei nici nu au cont de facebook.


3 Comments

Pacate si pacate


Care ar fi pacatele pe care le-ar insirui pe o foaie de hartie un adolescent din Romania zilelelor noastre? Unul de vreo 19 ani…

Iata pacatele pe care le noteaza Isaac Newton la varsta de 19 ani:

1. Am folosit cuvântul Dumnezeu în mod deschis
2. Am mâncat un măr în casă
3. Am făcut o capcană pentru şoareci duminică
4. Am făcut plăcintă într-o duminică seară
5. Am înotat
6. Am văzut şi am făcut multe păcate
7. Nu mi-am ascultat mama
8. Mi-am ameninţat părinţii că îi voi arde şi le voi da foc la casă
9. Am dorit moartea cuiva şi am sperat să se întâmple
10. Am avut gânduri, acţiuni şi cuvinte murdare
11. M-am gândit mai mult la bani decât la Dumnezeu
12. Mi-am lovit sora
13. Nu l-am iubit pe Dumnezeu
14. M-am temut mai mult de oameni decât de Dumnezeu
15. Mi-a păsat mai mult de lucruri ordinare decât de Dumnezeu
16. Nu m-am dus la Biserică
17. L-am bătut pe Arthur Storer
18. Am citit o carte duminica
19. I-am vorbit urât mamei mele
20. Am ieşit cu servitorii