mirosdecafea

Just another WordPress.com site

Nonsensuri

Leave a comment


Zi gri, ca tencuiala cazuta a unui bloc de garsoniere de care nu-i pasa nimanui, zi fara soare, cu nori si taceri apasand peste strazile taiate de trecatori grabiti si masini lunecand pe asfaltul la fel de gri ca tencuiala cazuta al unui bloc de garsoniere… Matusa mea e pe moarte intr-un spital din Dorohoi si realizez ca atunci cand nu va mai fi, o sa dispara impreuna ea o parte din copilaria mea cu vacantele de vara si gramada de tampenii care-o exasperau si-i aduceau rabdarea la limita. Tacerile se apleaca deja peste morminte goale, care asteapta sa se umple si nerozi alergam grabiti de-a lungul unor trotuare gri, ca tencuiala cazuta….

Cineva imi spunea odata ca se moare de unul singur si ca atunci cand esti acolo, la marginea dintre doua lumi, toti ceilalti trec dincolo de un zid gros de sticla: ii auzi si-i vezi dar nu-i mai poti atinge.

Incerc sa gasesc ceva resurse de optimism dar pana una alta ma multumesc cu o napolitana pe care o mananc fara sa-mi fie foame si fara ca macar sa ma gandesc la gustul ei. Era sa spun si ca fara sa vreau dar ar fi fost prea de tot…

Undeva este Dumnezeu, la fel ca intotdeauna, pentru toti cei care alearga, stau, tac, traiesc sau mor. El e singura exceptie printre nonsensurile generale ale unei zile precum cea de astazi.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s