mirosdecafea

Just another WordPress.com site

Monolog despre bine si rau

7 Comments


In perioada asta trebuie sa studiez cate ceva despre problema raului – Tema obligatorie, adica aleasa. Aleasa obligatoriu. Hm….nu…devenita obligatorie, in urma propriei alegeri. Asa…

Cateva consideratii (foarte) generale, zvarlite din fuga tastaturii si din coltul gandirii:

Nu putini sunt cei care si-au abandonat credinta intr-un Dumnezeu bun, datorita existentei raului si a adancimii imense a acestuia. Cei care interogheaza actuala stare de lucruri, nu ajung insa intotdeauna sa-si abandoneze credinta in Dumnezeu, ci mai degraba sa se revolte impotriva acestui Dumnezeu care, desi poate sa opreasca desfasurarea dezastrului, nu o face, totusi. Pentru astfel de oameni, necredinta este mai degraba reactia fata de un iubit infidel decat descoperirea ca acesta pur si simplu nu exista, este strigatul inimii zdrobite, a constiintei ranite si a asteptarilor inselate. Un fel de: “cum ai putut sa-mi faci una ca asta?”

Daca raul este un lucru distinct, atunci Dumnezeu care este creatorul tuturor lucrurilor este implicit si creator al raului si deci poate fi invinovatit pentru existenta acestuia. Biblia insa prezinta ca pe o concluzia generala dupa ce intreaga creatie este finalizata afirmatia, ca: “toate erau foarte bune”. In mijlocul acestui bine, raul patrunde nu ca initiativa a lui Dumnezeu ci ca o consecinta a unei alegeri  – libera, dupa unii – si de atunci intreaga ordine a lucrurilor este data peste cap. Mai degrapa cred ca ar trebui sa spun “afectata”, dat fiind faptul ca nu este atat rau cat ar putea fi, ca intunericul alterneaza cu lumina si fiecare toamna isi asteapta primavara de dupa ea.

Exista un incontestabil mister al raului. “De ce”-ul rostit in toate felurile posibile, de la cel gemut de bolnavii de cancer in agonie sau de muribunzi, pana la cel scrsnit printre dinti, odata cu pumnii stransi si fluturati catre un cer impasiv.

“Cum mai poti crede in Dumnezeu dupa Auschwitz?”, l-a intrebat cineva pe un rabin. “Dar cum poti sa NU crezi in Dumnezeu dupa Auschwitz?”, a raspuns acesta. Nu imi mai amintesc daca rabinul din aceasta relatare a lui Elie Wiesel a fost el insusi la Auschwitz insa stiu ca Elie Wiesel a fost. Acolo si-a pierdut credinta, insa a fost o pierdere nefericita si in taina, insotita de o nerostita nadejde. Ca oarecum Dumnezeu se va explica, ca asemeni unei sotii infidele, se va intoarce intr-o zi acasa si-si va cere iertare pentru ca a ingaduit ceea ce a ingaduit.

Am citit deunazi constatarea uimita a lui CS Lewis, si anume ca marile religii au fost la inceput propovaduite si apoi practicate, intr-o lume care nu cunostea cloroformul. Adica oamenii au crezut in El nu “pentru ca” ci “in ciuda”. In ciuda cruzimii din jur, a nedreptatilor infruntate, suferite si de neinlaturat, in ciuda bolii si in ciuda ultimei finalitati: moartea.

Raul nu poate fi inteles printr-o observare din exterior. Il putem intelege cu adevarat doar in masura in care ne atinge pe noi. In general, in ceea ce priveste raul si derivatul acestuia, suferinta, problemele speculative apar de obicei in mintea celor care sunt spectatori, care privesc de pe margine scena agoniei umane, mai degraba decat la cei care sufera. Gabriel Marcel cred, spunea ca raul nu este o problema care trebuie rezolvata, cat un mister care trebuie infruntat si care trebuie trait, adica prin care ne este dat sa trecem.

Da, raul exista si ne pune la incercare credinta lui Dumnezeu. Si vai de cei atat de stupizi, orbi, obtuzi, capetedelemn, care nu simt tensiunea si nu traiesc sau nu au trait vreodata dilema Dumnezeului bun, iubitor si suveran si a raului din lumea peste care se spune ca El domneste.

Dar binele…de ce exista binele? Si de unde vine? Pentru ca, in timp ce raul creaza probleme reale credintei ca Dumnezeu este bun, binele face ideea lipsei oricarui Dumnezeu in acest univers, imposibil de acceptat.

Si la final, vreau sa ilustrez ceea ce am spus mai sus, prin doua imagini. Pe prima am salvat-o pe desk-top-ul calculatorului cu mai mult timp in urma. De cate ori fac curatenie, ezit sa o sterg. E o reprezentare a frumusetii si fragilitatii vietii, a dependentei totale de cineva care in poza aceasta nu se vede, insa exista si cei din cuib stiu ca exista, ca vine, o sa apara curand si nu se poate sa nu vina.

A doua poza am descarcat-o astazi si este la fel de reala ca si prima. Tocmai asta este: nu avem voie sa alegem, sa luam doar una din ele si sa lasam pe cealalta de o parte, sa pretindem ca n-am vazut-o, ca nu exista. Impreuna formeaza acum-ul de aceasta parte a cerului, asteptand trecerea dincolo, cand cea din urma va dispare ca un vis urat…

Advertisements

7 thoughts on “Monolog despre bine si rau

  1. 1 Cred ca inventatorul dezamagirii (dezamagire ca stare, ca traire si inventatorul cu ghilimele 🙂 ), nu e omul, ci Dumnezeu. Numai ca tot El a inventat legamantul … si semnul primului legamant a fost curcubeul… Oare de ce? de ce nu un steag alb? de ce nu o batista neagra? de ce culori care parca se scurg una peste alta si isi imprumuta din forta?…
    2. Doar in Dumnezeu calitatea nu se transforma in defect. Doar in El bunatatea fara limite e bunatate plus dreptate. Dreptatea Lui nu ascunde cruzime….
    Daca stai prin preajma unui om bun, bun de la … mama lui natura iti dai seama in ceva timp ca e, de fapt, lipsit de fermitate. Imagineaza-ti un sef bun… nu te bate, dar nici nu te apara… exemplele pot continua…
    3. Uite-te la chemarea pe care o face Domnul omului. Chemarea la o slujba… Tare mi-e teama ca aceasta chemare e o cruce pentru firea pamanteasca… Arata-mi un adevarat purtator de poveri si eu iti arat ca omul asta la viata lui naturala nu a prea fost capabil sa tina un secret… pe Cruceru l-am spunand asta, ca a Domnului chemare pentru el e total impotriva firii lui. Si scrie Watchman Nee pe tema asta.
    Bine sau rau? pentru ce bine, pentru ce rau? Bine sau rau ca o femeie care nu e facuta sa fie mama are copii? Copii de care se ocupa, dar nu cu drag? Bine sau rau ca o femeie facuta sa fie mama nu are copii? Bine sau rau ca un om capabil sa puna la punct un oras e tinut in umbra? Bine sau rau ca un om de talia lui Wurmbrandt sta 16 ani inchis? Hmm…

    • Draga C.
      Ce sau cine ar fi fost Wurmbrand fara anii de puscarie? Cine ar indrazni sa spuna ca femeia natanga, neinstare sa-si ingrijeasca copiii pe care-i are, isi naste copiii in afara privirii lui Dumnezeu, in acelasi mod in care cealalta isi poarta plina de frustrare, lipsa acestora?
      O….iti imaginezi un Dumnezeu care te bate pe umar cu un suras smecheresc, eventual iti face cu ochiul asemeni unuo popa cu burta revarsata peste curea, betiv si curvar, ceva in genul: lasa ca e OK si asa, n-o lua prea in serios, etc.? Asta l-ar descalifica mai jos de nivelul unei rame inglodata in noroi ca intr-un cer de dedesubt. Si despre dezamagire: esenta ei este amagirea prealabila, iluzia infulecata cu lacomie de dragul dulcetii pe care-o lasa in gura, spurcaciunea gustoasa care mai apoi amaraste pantecele. Dumnezeu e autorul dezamagirii in masura in care noi suntem fauritorii amagirilor in care ne gasim placerea. El le darama si bine face….

  2. relativismul binelui si raului poate fi foarte bine anulat prin ideea ca binele si raul sunt absolute. Sunt absolute doar cand sunt raportate corect la ceva. Sau pot fi aceeasi moneda cu doua fete diferite. Adica: Lucruri aparent rele trupului si sufletului nostru poate transforma omul tocmai in ceea ce nu poate deveni datorita unui bine aparent. Si scopul lui D-zeu nu este sa ne simtim tot timpul bine, si nici nu cred ca-i foarte preocupat de cat de rau ne poate fi in anumite situatii, ci este interesat de REZULTATUL acestui conflict sau al acelui bine. Si de multe ori pentru ca rezultatul sa fie cum crede El ca ar fi bun, foloseste lucruri care pe noi ne dor, chinuie, dezamagesc, etc… Si vai de cei ce lupta cu tot dinadinsul sa obtina numai lucruri “bune” in viata, si vad orice neplacere ca fiind de la diavolul….

    • Gili, eu cred ca Dumnezeu este preocupat de fiecare lucru care ne priveste in vreun fel. Spune undeva in Biblie ca el nu intristeaza cu placere. Asta nu inseamna ca nu o face. Cand bisturiul ajunge in mana Lui, el va taia binele de acum, de dragul altui bine, mai mare si vesnic. Acelasi bisturiu in mainile diavolului este pumnal otravit. In mainile noastre se transforma in barna pe care ne-o infigem in ochi, ca sa vedem astfel mai bine sa scoatem paiul din ochiul aproapelui.

  3. Ce vroiam eu sa spun este ca important este pentru El rezultatul lucrarii Lui si nu mijloacele prin care o face. Cu unii foloseste ceva neplacut cu altii foloseste ceva placut(sau ce consideram noi a fi bun sau rau). El este interesat de faza astea ca si mine cand sterg o anumita portiune din tablou ca s-o fac mai buna. Sunt o parte din proces. Dar cred ca binele si raul noi le calculam din pct de vedere firesc, nu din al Lui. De-asta multi ajung suparati pe D-zeu ca au prea putin, iar altii-l lauda pe Mamona, cand cred ca D-zeu le-a dat prea multe…

  4. “Raul nu poate fi inteles printr-o observare din exterior. Il putem intelege cu adevarat doar in masura in care ne atinge pe noi. ”
    Nu cred ca il putem intelege nici atunci, cea mai naturala intrebare in momentul in care raul se atinge de noi este: de ce eu? de ce mie?
    Nu cred ca il pot explica nici macar autorii. A dat vreodata un tortionar vreun raspuns valabil si coerent la intrebarea de ce a facut ceea ce a facut?
    Raul nu poate fi inteles, pentru faptul ca raul nu are sens.
    Faptul ca Dumnezeu a scos binele (foloase) din raul infiltrat si cauzat de om si de diavol, nu a justificat raul si nici nu i-a dat sens sau rezonabilitate.
    Am vazut intr-un film o scena in care un profesor in teologie justifica raul ca pe un act de creatie, prin pacat Adam si Eva si-au scris povestea lor, au facut ceva diferit, ceva care a avut efecte noi, au creat o noua generatie. Au creat??? Au distrus! Noi distrugem!
    Dumnezeu e solutia, speranta ca raul va putea fi acum suportat, si dincolo compensat, vindecat. Urasc ideea ca Dumnezeu face rau spre binele nostru. Nu! Dumnezeu face bine DIN raul nostru si al celorlalti: aceasta e divin!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s