mirosdecafea

Just another WordPress.com site

Aventuri penticostale – Convertirea: intre inspiratie si transpiratie

2 Comments


M-am convertit la Christos intr-o biserica penticostala. Pe vreme aceea, biserica pe care incepusem sa o frecventez echivala cu credinta insasi. Intre timp, am incetat sa mai gandesc astfel. Din fericire…

Acum as vrea sa vorbesc despre saptamana de evanghelizare care se tinea  o data pe an, iarna. Era cam la fel peste tot, la baptisti si la penticostali; la crestini dupa Evanghelie nu prea stiu cum era ca n-am fost acolo la evanghelizari ci doar asa, in vizita, la cate un program obisnuit de biserica.

Deci…cum era? Iata cum se desfasurau lucrurile: era chemat cate un “star” in materie de predicare, cineva despre care se stia ca “e bun”; adica unul plin de Duh, asta echivaland cu miscari ample ale bratelor, volumul vocii care facea ca microfoanele sa fie nu doar inutile ci de-a dreptul periculoase si tonul aceleiasi voci care varia intre soapta si suspin atunci cand povestea despre copilasul sarac si orfan, cu mamica bolnava si multi fratiori si urlete care ar fi traumatizat si o cireada de vaci, cand descria mania viitoare, focul iadului si judecata de care nu va scapa nimeni din cei care nu se pocaiesc. La urma, predicatorul se ambala, marea de batice din partea dreapta incepea sa ofteze, sa susine si sa tremure, corul se apuca sa cante in surdina: “o vino…, dupa care urma “chemarea”. La Christos, evident. Care echivala cu ridicarea mainii. Si se insista, se insista, li se datea pacatosilor o ultima sansa, apoi inca o ultima sansa, se facea ultima chemare dupa care ultima chemare era repetata din nou si din nou…

Adevarul ca saptamana aceea era un eveniment, unul cu totul special. Se faceau pregatiri intense, era chemata crema lautarilor religiosi din tara, se scoteau o parte din banci, anticipand aglomeratia care va urma, pentru ca sa incapa cat mai multi oamnei (in picioare). Si se statea in picioare, ooo, cum se mai statea. Si cei care prindeau catre o priza ca sa-si vare in ea stecherul casetofonului si sa inregistreze tot!

Oamenii se rugau si Dumnezeu era cel care asculta rugaciunile asa ca sunt sigur, au existat nenumarate convertiri autentice in randul celor care au ridicat mana, adica oameni care s-au dat pe ei insisi lui Isus si au inceput sa umble cu el. Pentru unii este o umblare care dureaza de zeci de ani.

Printre cei care predicau atunci erau oameni de o valoare autentica – intelectuala si spirituala, deopotriva. Imi aduc aminte de cativa dintre ei si imi amintesc ca mesajele lor erau ca o gura de aer curat, dupa ce un an intreg ascultasem cai verzi pe pereti si abureli spuse cu emfaza de catre tipi care nu prea aveau nimic de spus si nici nu constientizau asta pentru ca apoi sa taca in smerenie.

Cee ce contest eu acum este moralitatea metodei, apasarea pana la podea a pedalei emotionale, transmiterea unor adevaruri partiale si deci trunchierea Adevarului prin faptul ca erau prezentate beneficiile, nu si costurile, implicatiile ulterioare ale uceniciei. De fapt, consistenta teologica a ceea ce se predica atunci era mai degraba la limita inconsistentei. Sigur, astea erau vremurile, accesul la informatie era extrem de limitat si intelectualitatea bisericii era reprezentata de cate vreun inginer ratacit printre noi si cateva asistente medicale.

Totusi, justifica asta manipularea?

Asa cum am spus, unii s-au convertit autentic.

Multi, foarte multi au raspuns emotional, dupa care, atunci cand euforia s-a risipit, au redevenit ceea ce au fost, de fapt s-au intors la ceea ce nu au incetat niciodata sa fie. Pentru cei care au ramas in biserica, totul se reducea la frecventarea acesteia Duminica si Joia dupamiaza, eventual umblatul pe la diferite cercuri de rugaciune si staruinta dupa Duhul Sfant. Ucenicia era o notiune quasi-necunoscuta teoretic si cu siguranta, in totalitate absenta, practic.

Pentru cineva cu un neuron cat de cat activ, atmosfera era de o ariditate insuportabila si cantitatea de idei continute in discursurile lungi si servite ca si “Cuvant al Domnului”, practic inexistenta. De bine de rau, m-am refugiat in lecturile cartilor religioase care incepusera sa apara pe la inceputul anilor ’90 si in cateva relatii de prietenie care faceau ca viata sa mearga inainte, nu pentru ca frecventam biserica ci, oarecum, in ciuda acestui lucru. A…este totusi un aspect pozitiv pe care nu vreau sa il omit: rugaciunea…erau nu putini oameni care se rugau, ceea ce ma face sa cred ca, in vreme ce fara rugaciune nu se poate, rugaciunea singura nu este suficienta si nu inlocuieste statul cu nasul in carte si gandirea cu creierul proprietate personala.

Advertisements

2 thoughts on “Aventuri penticostale – Convertirea: intre inspiratie si transpiratie

  1. vad tot mai multi oameni sinceri si plini de ravna care incep sa-L caute pe Dumnezeu, dar care au o fobie de organizatii. unii ptr. ca stiu dinauntru, altii ptr. ca stiu de la cei dinauntru. iar altii ptr. ca pur si simplu nu le place sa fie dependenti de mancarea digerata de altii. Si toti au un lucru in comun: Studii dupa vechile cai(oameni ai lui D-zeu din trecut), dorinta de mantuire si dorinta de slujire unui D-zeu real si atotputernic. Dar unii dintre ei ma intreaba: “Unde as putea merge fara sa mi se dea o alta identitate, sau sa nu trebuiasca sa ma potrivesc unor sabloane create de altii, care se cred facatori de matrite ptr. caramizile Bisericii vii? Dar as vrea totusi sa fiu cu oamenii lui D-zeu”
    Iar eu nu stiu unde sa-i indrum…..

  2. Uite ca mai exista convertiri reale. Ai vazut asta? Un tip care il predica pe Hristos cu putere tocmai in emisiunea “un show pacatos” . Putini oameni ca el. http://www.youtube.com/watch?v=nwXdC3lHFkQ

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s