mirosdecafea

Just another WordPress.com site

Ză Komunicat (sau: comunicatul care comunica ca nu stim sa comunicam)

3 Comments


Si-a facut…

Ce si-a facut?

Cruce dom’le, cruce si-a facut. Pe ambele parti

Si ce daca?

E de rau?

Rau mare?

Foarte mare?

Cat de rau si cat de mare?

Si de ce e rau?

Pentru ca incalca “valorile crezului penticostal”. Cum le incalca? Sau le calca?

In picioare, banuiesc. Se urca cu picioarele pe ele, sare in sus ca un apucat, tropaie asa cum calca Matusa Ileana lutul, ca sa faca chirpici.

Si care sunt acele “valori ale crezului penticostal” pe care le incalci in momentul in care iti faci cruce? Aici lucrurile devin vagi, ca o proorocie din cele multe unde ti se spune ca Dumnezeu te iubeste si are un plan mare cu tine.

Dar care sunt, per ansamblu, valorile penticostale?

Banuiesc ca sunt diferite de valorile crestine, ca altfel Cristian Ionescu ar fi vorbit de acestea din urma si ar fi sunat mai bine, mai frumos si mai normal. Si cu mai multe sanse sa arati cu degetul la Biblie care contine valori cum ar fi: dragoste, credinta, rabdare si altele de acest fel. Dar acestea sunt nu penticostale ci crestine. Pentru C.Ionescu, cele doua categorii se confunda, la fel cum si ochelarii de cal se confunda iremediabil cu cei de vedere.

Sau sa inteleg ca exista o iubire penticostala si una crestina, o credinta penticostala si o alta crestina?

Ca cea penticostala poarta batic si canta din harfele mari, in timp ce cealalta e mai putin constrangatoare in aceste privinte (adica variaza intre batic, palarie, freza punk, par lung-scurt-lipsa si harfele pot fi caiete de cantari schiop traduse dupa repertoriul Hillsongs).

Cristian Ionescu jubileaza, se citeste asta printre randurile in care incearca sa mimeze echilibrul si impartialitatea. I-a iesit si faza cu Penielul iar acum si asta cu Pustan, facatorul de cruce. Se pare ca cei din conducerea Cultului Penticostal actioneaza lobotomizat si la comanda, asa cum un caine dresat se ridica in doua picioare si da din coada, la un anume gest al dresorului.

In ce consta raul, pana la urma? Ani de zile noi, evanghelicii, ne-am straduit, apologetic, sa demonstram, sa argumentam si rasargumentam confratilor mai mult sau mai putin ortodocsi, ca nu ne facem cruce pentru ca nu trebuie sa o facem si ca gestul respectiv este inchinare la chip cioplit si bla bla.

Conversatia se desfasura cam asa: “de ce nu va inchinati la sfanta cruce bai, ratacitilor”, la care ratacitul raspundea: “crucea tre’ sa o porti, mai, nu sa te inchini in fata ei. In Biblie zice sa te inchini lui Dumnezeu, nu la cruce”.

O discutie “fair” as zice, cu aceeasi cantitate de argumente si cu aceeasi calitate a logicii. Iar noi plecam convinsi ca am avut de-a face cu un idolatru care va merge in fundul iadului, pentru ca, nu-I asa, acolo vor ajunge in cele din urma idolatrii, iar respectivul pleca si el bucuros ca a scapat de un sectant afurisit care a incercat sa-l indeparteze de dreapta credinta, care nu poate fi decat cea ortodoxa.

Vladimir Pustan a incalcat regulile jocului, a spart  tabuurile si a tulburat constiintele incremenite in certitudini betonate acolo de ani si ani, certitudini care fac ca interogatia sa fie numita ispita si gandirea sa devina inutila.

Comunicatul Cultului Penticostal este o mostra a acestei negandiri, a viziunii lipsita de orice nuantare, unde albul si negrul sunt categorii absolute si care nu permit nici macar diferite nualte de gri, ce sa mai vorbim de culori precum rosul, verdele, albastrul…

Fara sa reiau argumente intoarse pe toate partile de cand Pustan a tras sutul in fund mai marilor lui, as vrea sa spun totusi ca unul si acelasi gest – in cazul acesta, facutul crucii – are semnificatii si valente total diferite in functie de o gramada de factori ce tin de context. Daca pe vremea lui Antonescu, pocaitii erau snopiti in bataie si, ca semn ca s-au lepadat de ratacirea lor, erau obligati sa-si faca semnul crucii – si in acest context asta si insemna acest semn: abandonare, renuntare, lepadare – semnul crucii facut de un pastor penticostal intr-o biserica ortodoxa sau catolica, in care, culmea, a fost invitat sa predice, poate fi un simplu gest de politete, o incercare de a se integra in mediul eclesial respectiv intr-o suficienta masura incat sa se faca ascultat, sa fie considerat credibil si mesajul pe care-l aduce sa fie primit.

Comunicatul Cultului penticostal pacatuieste grosolan prin lipsa de argumentatie teologica si logica, deopotriva. Argumente de genul: atingerea imaginii Cultului Penticosta, tulburare mediatica, mod de inchinare ce nu corespunde credintei penticostale, vadesc un limbaj de lemn si o gandire la fel de flexibila ca materialul amintit mai inainte.

Insa comunicatele nu sunt dialoguri, nu-I asa? Ele nu au rolul de a convinge ci de a invinge, nu de a intelege ci de a reduce la tacere. Sunt date de pe pozitia celui ce detine adevarul absolut si de aceea nu trebuie sa se intrebe, sa intrebe si sa astepte raspunsuri.

Strans uniti in jurul Cultului si a conducatorului sau suprem, nu vom lasa ca vreo idée sa se strecoare in mintile noastre si ale enoriasilor nostrii, nu vom lasa incertitudini in intelegerea unor pasaje din Biblie, care sa produca tulburare si nu vom permite gesturi care sa iasa din rutina cotidiana, numaita cu atata emgfaza: “inchinare”.

In incheiere, precizez ca nu sunt fan Pustan si nici macar nu cred in succesul incercarilor sale ecumenice, cel putin nu cu BOR. Predica lui Constantin Necula este o mostra de marlanie, cu atat mai mult cu cat a fost tinuta la o intrunire penticostala. La fel cum pentru Cristian Ionescu, crestinism = penticostalism, pentru Necula biserica = ortodoxie si intregul sau discurs a fost o prezentare a “frumusetii” confesiunii sale, inaintea unor sectanti. Gestul este cu atat mai lipsit de delicatete cu cat Pustan l-a predicat pe Christos  de fiecare data cand a facut-o, atat la ortodocsi cat si la catolici.

Intre timp, ceata care se vrea risipita prin acest comunicat, pluteste inca amenintatoare: ceata negandirii, a bocancului infipt in beregata si a ranjetului de piatra, dincolo de care se ascund falsele certitudini ale unei ignorante atent intretinute.

Advertisements

3 thoughts on “Ză Komunicat (sau: comunicatul care comunica ca nu stim sa comunicam)

  1. Necula este un tip puternic care a demonstrat ca poate sa isi predice credinta in mijlocul celor cere sunt denumiti de ei “sectanti”, fara sa-i fie frica de vreo “infectie sectanta”. Pe cand penticostalilor le este frica sa nu-si piarda “oile” in favoarea “traditionalistilor” . La toate astea unu singur rade si-si freaca mainile: diavolul. Ecumenismul este o nebunie, dar dragostea intre crestini este un lucru sfant. Dar e greu de facut deosebirea, nu?

    • Necula este un tip foarte inteligent, cu siguranta, chiar si atunci cand bate campii, cum s-a intamplat de aceasta data. Si total lipsit de delicatete in modul in care a pus problema in timpul conferintei, adica ceva de genul: bai ratacitilor, habar n-aveti voi cata frumusete se ascunde in ortodoxie. Eu nu cred ca se ascunde atata frumusete, cum pretinde domnia sa. Oricum, nu in masinaria de prostit lumea si de facut bani, numita BOR SRL din care domnia sa face, cu onor, parte. Da, putem vorbi despre ortodoxia patristicii, a lui Steinhardt si a lui Antonie de Suroj. Badilita, cred, trasa o granita intre aceste categorii, cu ajutorul a doua cuvinte diferite: ortodoxie si orthodoxie. Pana una alta si el a parasit ortodoxia pentru catolicism (in varianta sa greaca). Da, ecumenismul este o nebunie pentru ca e o utopie. Unitatea dintre crestini, nu.

  2. Comunicatul e o dovada ca nu e mare diferenta intre conducerea celor doua culte.
    Totusi, fata de penti si alte culte neoprotestante, parca ortodocsii mai au si luari publice de pozitie in viata societatii ( comunicari contra avorturilor, paradelor gay, mineritului cu cianuri).
    In schimb au tacut malc si au musamalizat scandaluri urate care au facut divergente intre membrii (au fost si la noi in oras cateva).
    Mie-mi place Pustan, chiar si atunci cand da cu bata-n balta. 😀
    Daca n-ar da, n-ar fi uman.
    Imi place ca e rebel. Si eu sunt. Si Domnul a fost, la prima venire.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s