mirosdecafea

Just another WordPress.com site

Fugind de minuni

4 Comments


Este un gand care ma bantuie de ceva vreme si caruia nu reusesc sa-i dau de capat si anume ma contrariaza numarul extrem de redus al vindecarilor supranaturale in comunitatile crestine.

Si ceea ce mi se pare si mai grav, este imensa discrepanta care exista intre ceea ce credem, declaram si proclamam pe de o parte, si lucrurile pe care le traim efectiv, pe de alta parte.

Adevarul este ca vindecarile sunt rare, extrem de rare. De cele mai multe ori ne imbolnavim si ne ducem bolile in acelasi mod si cu aceeaesi finalitate, ca si ceilalti, cei din afara bisericii.

Nu am nicio problema teologica sa afirm ca Dumnezeu poate si sa cred ca toate darurile spirituale descrise in Biblie, sunt la fel de valabile si astazi. Dar…realitatea, domnilor, realitatea.

Realitatea care ne prinde de dupa ceafa si ne izbeste cu capul de zid, pana ne scuipam dintii, care ne arata cu degetul si ne zambeste ironic atunci cand vrem sa ne strecuram pe langa ea, sa mergem inainte ignorand-o, pretinzand ca nu exista…

Exista un singur lucru mai teribil decat aceasta realitate, si anume: negarea ei. Sa pretindem ca nu-i asa, ca nu este, nu exista, nu ni se intampla noua. Sa luam un caz pozitiv cand s-a intamplat si respectivul a fost vindecat si sa-l intindem ca o bucata de aluat pentru taietei, ignorand in felul asta celelalte 100 de alte situatii cand ne-am rugat si rezultatul a fost altul decat am cerut si am asteptat.

Sa inventam miracole, sa rearanjam faptele ca sa dea bine, sa pretindem ca s-a vindecat cel cu migrena pentru ca ne-am rugat noi, fara sa putem explica de ce orbul sau paraliticul – adica cei ale caror eventuale vindecari pot fi probate, validate – ramane tot orb si paralitic.

Sa urlam in microfon si sa inducem stari emotionale in noi si in ceilalti, inlocuind credinta autentica cu frisoanele si furnicaturile pe sira spinarii si confundand puterea Duhului cu volumul si inflexiunile vocii.

Sa povestim miracole care se intampla in locuri unde acestea nu pot fi verificate, eventual sa proiectam in biserica filmulete atent construite dupa tehnici de marketing specifice Hollywood-ului, care vorbesc despre mari treziri care au loc in Africa si Asia. Ma gandesc la prostioarele debitate de americani prin anii ’90 care vedeau in Romania treziri imaginare si convertiri in masa iluzorii si plecau grabiti sa le povesteasca acasa.

Stiu, Dumnezeu lucreaza insa o face cu discretie, in tacere si aproape ascunzandu-se. Ca si cum nu ar vrea sa ne dea pe mana o popularitate cu care nu ne-am descurca si o glorie cu care ne-am grabi sa impodobim vasul de lut…

Intre timp, optiunea mea este, la modul radical, pentru autenticitate. Cred ca exista mai multa forta spirituala in relatarea onesta a unui esec sau in marturisirea unui pacat, decat in cifre umflate de convertiti si in miracole trase de par.

Advertisements

4 thoughts on “Fugind de minuni

  1. Dumnezeu face minuni si azi. Dar nu cele pe care le dorim noi, si nici atunci cand le cerem noi.
    Cred ca ii place sa ne ia prin surprindere. 🙂

    • Mi-e foame de autentic. Prefer sa fiu lovit in gura de bocancul adevarului pana-mi scuip dintii, decat sa ma legan in iluzii comode. Da, vreau sa vad si sa traiesc revarsarea reala a puterii lui Dumnezeu. Intre timp, aleg de o mie de ori sa privesc in fata lipsa sau macar putinatatea acesteia. Motivele? Asta e alta discutie….

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s