mirosdecafea

Just another WordPress.com site

Aiurea, care etica?

Leave a comment


Inainte de alegerile locale, biserica in care ma inchin a fost calcata de politicieni (era sa scriu “de hoti”). N-am scapat, desi suntem pana la urma o mana de oameni si deci nu prezentam cine stie ce interes in ceea ce priveste potentialele voturi pe care le-ar fi putut obtine de la noi.

Au venit, au explicat, au promis si au plecat.

Asa se intampla cam la fiecare patru ani. Am spus cu alta ocazie ce gandesc despre politicieni in general si despre politicienii crestini, in special. Pana la urma, eticheta religioasa nu este o garntie a caracterului si nici nu-l poate inlocui pe acesta. Pe langa asta, frustrarea produsa de um mitocan religios este de cateva ori mai mare decat cea creata de un mitocan pur si simplu; se presupune ca de la un crestin e normal sa astepti altceva. Realitatea ne invata insa ca, foarte probabil, aplicam cu mult prea multa usurinta titulatura de crestin in dreptul a tot felul de indivizi dubiosi, aparuti din tunelul unor afaceri dubioase dar facatoare de bani sau din increngatura unor relatii de familie, in care taticul e pastor si mare bastan la carma cultului (nu spui care). Pana la urma, ungerea se transmite cel mai bine pe cale genealogica, nu-i asa?

Printre cei care ne-au vizitat, a fost si d-ul Gheorghe David. La sfarsitul articolului sau despre dubioseniile evanghelicilor politici, Otniel Veres il prezinta pe Gheorghe Lazar intr-un fel de lista de “asa nu”:

   Gheorghe David (penticostal – Timişoara), in timp ce Dugu junior este prezentat ca: Marius Cristinel Dugulescu (traseist baptist – Timişoara) .

Ei bine, intre timp lucrurile au evoluat asa ca avem un: Gheorghe David (traseist penticostal – Timişoara). Da, domnul Gheorghe David si-a facut un update la viziune si a ajuns la concluzia ca domnul (“d”-ul mic ne este deloc o greseala) vrea ca el sa paraseasca corabia batuta de vanturi a PDL-ului si sa treaca la PSD.

Hm…si cand a fost la biserica , ne-a spus ca nu va mai candida pentru un nou mandat de senator si ca a venit doar ca suport pentru cei ce candidau la Consiliul Judetean. Dar revelatia este progresiva, nu-i asa?

Iata mai jos articolul integral al lui Otniel Veres:

Despre etica dublă la evanghelici (3)

Politica din şi spre fundul iadului

Curvia capătă chip în multe feluri. Din păcate simţul nostru moral şi justiţiar se trezeşte din amorţeală mai ales în faţa acelei forme de curvie care izbeşte cel mai mult ochii, respectiv curvia fizică, sexuală. Aici sîntem campioni la aruncarea cu versetul, ştim destinul veşnic al curvarului, cunoaştem psihologia prostituatei, sîntem experţi în soluţii spirituale, ne dăm ochii peste cap şi suspinăm mioritic (un fel de a-ţi face cruce în mod evanghelic) la cît de murdară şi josnică a ajuns lumea.

Mulţi cred că adevărata curvie se prezintă numai sub forma ţinutei sexy, profunzimea depravării morale măsurîndu-se în cît mai puţini centimetri de material de la talie în jos. Uităm că, în realitate, curva sau prostituata poate apărea la costum şi cu cravată, ba mai mult, la amvonul bisericii. Însă şi aici există multe forme de curvie: curvia financiară, curvia aroganţei, curvia lăcomiei. În rîndurile de mai jos ne oprim la o formă specifică de curvie în costum, curvia politică între evanghelici.

Să fim bine înţeleşi în ceea ce ar trebui, totuşi, să fie clar cititorului: nu vorbim de politicianul creştin, nici nu ne opunem ideii de participare a creştinilor în politică. Vorbim strict despre cei care nu fac politică, ci curvie în politică, o formă mult mai spiritualizată, dar fundamental aceeaşi, a curviei fizice.

Cel mai patetic tip de curvă politică este pastorul-politician, specie din care avem cîteva exemplare celebre în cultul baptist: Dorel Popa, fost primar al Aradului sau Ionel Tuţac, secretarul general al Uniunii baptiste din România. În cazul acestora, au existat pe vremea implicării lor active în politică – se pare că fostului primar al Aradului cîntecul de sirenă al funcţiei politice încă îi răsună în urechi, doar că „măreţele” realizări ca şef al oraşului îl trag în jos – discuţii care i-ar fi pus în dificultate şi pe scolastici, vestiţi pentru distincţiile fine de limbaj şi concepte: ba că a fi primar nu înseamnă a face politică, deoarece aceasta înseamnă asumarea unei funcţii administrative, ba că a fi în consiliul judeţean, la fel, nu este o slujbă politică sau alte asemenea fine disocieri justificatoare.

Spre lauda lui, trebuie spus că deputatul Marius Cristinel Dugulescu, dîndu-şi seama, probabil, că trebuie să-şi trăiască adevărata dragoste în scaunele parlamentului, nu în amvonul bisericii, a renunţat la pastorală după intrarea activă în politică.

Se va aduce, poate, exemplul reuşit de pastor-politician al actualului preşedinte al Germaniei. Paralelismul ar fi potrivit în cazul în care cariera acestor pastori (sau foşti pastori) mioritici ar fi încununată şi de altceva decît falsurile financiare (demascate de Academia Caţavencu în urmă cu cîţiva ani) şi votul la două mîini ale „fratelui” Dugulescu sau plimbările galante pe la ştrandul public (că, deh, lumea vorbeşte) ale fostului primar al Aradului.

Aceşti „domni” se consideră indispensabili în administrarea lucrării Domnului pe pămînt şi îşi asumă cu mîndrie acest rol providenţial. Ce s-ar face Parlamentul României sau alte instituţii publice colorate politic fără lumina evanghelizatoare adusă de aceşti aprigi luptători cu Scriptura, care au uitat că nu poţi să-ţi slujeşti şi turma şi partidul în acelaşi timp? Ei sînt cei fără de care nu ne-am putea face auzită vocea la pupitrul neamului şi am rămîne în obscurantism.

Mai mult, sub aparenţa de miei sacrificaţi pe altarul lumesc al ţării se ascund adevăraţi lupi în blană de oaie. În urmă cu cîţiva ani, moralistul Dorel Popa crea senzaţie la congresul cultului de la Cluj cînd, după ce şi-a satisfăcut ambiţiile şi nevoia curviei politice, recomanda pastorilor evitarea implicării în politică.

Observaţia de mai sus se aplică în egală măsură tuturor celor îndrăgostiţi de politică – pastori sau nu. Oricum, se înţelege de la sine că şi politicienii care nu sînt pastori au în codul genetic ştiinţa predicării. Îi veţi vedea predicînd sau aducînd „saluturi”, mai ales în preajma alegerilor, pe la tot felul de amvoane, unde vor încerca să ne convingă cît de important şi binefăcător este dansul lor politic pentru vocea evanghelicilor. Înainte de a ne vorbi nouă despre cer şi mîntuire, ar fi mai bine să ne vorbească despre fundul iadului de orizontul căruia sînt mai apropiaţi.

Odată organul nesimţirii mărit, nimic nu le mai poate sta în cale. Foarte buna părere despre sine conduce la o imposibilitate cronică de a-şi cere scuze fie pentru acordul tacit sau explicit dat unor poziţii sau politici dubioase ale partidului din care fac parte, fie pentru propriile greşeli. Secretarul Ionel Tuţac nu a fost în stare să bîlbîie nişte scuze pentru încălcarea făţişă a statutului cultului al cărui fruntaş este. Domnul Dugulescu nu a scos nicio vorbuliţă explicativă pentru gestul josnic al votării la două mîini din urmă cu cîteva săptămîni. Îmi spunea cineva că „pocăinţa” la PNL ar explica acest vot: cu cealaltă mînă vota cu opoziţia, pentru că încă nu era hotărît.

Dacă tot veni vorba, poate ne explică fostul pastor Dugulescu în ce mod armonizează declaraţia sa din 4 aprilie, „Nu e adevărat. E o ştire falsă. Nu am nici cea mai mică intenţie să plec din PDL”, cu recenta reconvertire la PNL. Dat fiind acest fin echilibru hermeneutic, îmi imaginez că, în timpul slujirii amvonale, pastorul Dugulescu se simţea ca acasă în problema relaţiei între liberul arbitru şi predestinare. Nicio taină, vorba aia! Cum „să trezească Dumnezeu România” cu astfel de oameni? Îi recomandăm domnului deputat Dugulescu să mai citească o dată poezia scrisă de tatăl dumnealui, pusă ca motto pe site-ul personal, poate se regăseşte prin vreo strofă.

Pînă şi „traseistele” sînt mai oneste decît aceşti traseişti!

Un caz special de traseism este cel „du-te vino”, un fel de onanism politic   , al cărui reprezentant evanghelic de frunte este fratele Radu Ţârle, încă preşedintele Consiliului judeţean Bihor, care pe axa PDL-PNL şi retur, a aruncat cu sămînţă ideologică incertă de la multe amvoane şi o va mai face şi la următoarele alegeri, neîmpiedicat de nimeni şi nimic. Însă, dată fiind apartenenţa sa confesională, nu putem exclude ca gesturile aparent contradictorii pentru noi, muritorii de rînd, să fie rezultatul vreunei revelaţii directe sau vreunei profeţii primite. Căci încurcate sînt căile Domnului şi iţele politicii. Numai aşa ne putem explica gestul oarecum suicidar de a se reîmbarca în corabia care se scufundă.

La fel de vinovaţi sînt cei care se fac complici ai acestor mişunători politici, deschizîndu-le calea spre amvoanele bisericilor pe care le păstoresc şi dîndu-le ocazia de a-şi împrăştia otrava împachetată în promisiuni electorale amestecate cu versete biblice. Exemplele sînt la îndemîna oricui şi se înmulţesc cu fiecare nouă campanie electorală. Totuşi, merită vizionat unul special. Îl puteţi vedea aici:http://www.youtube.com/watch?v=eOXFMc5KwpU, Victor Ponta la Biserica penticostală „Elim” din Chicago. „Din întîmplare” se afla acolo şi ex-primarul baptist Dorel Popa …(Trebuie remarcat că preşedintele PSD şi-a făcut bine temele de casă şi a ţintit din plin: „Dumnezeu să ne dea copii cît mai mulţi” – a se citi viitori electori). Iată ce scria pastorul Cristian Ionescu pe blogul personal în noiembrie 2011: „Procesul politic înseamnă anturaje dubioase, parteneriate îndoielnice și negocieri ascunse. Discursul politic înseamnă să spui uneori ceea ce nu crezi și alteori să nu spui ceea ce ar trebui. Vizibilitatea politică te obligă să iei decizii drastice care fie te pot mânji, fie te pot exclude din acest circuit”.

Ceva nu miroase bine aici. Ori memoria (şi caracterul) îi joacă feste, ori, într-o altă formă a unei celebre expresii autohtone, domnul Ionescu „urăşte politica, dar îi iubeşte pe politicieni”.

În săptămînile care urmează pregătiţi-vă inimile şi urechile pentru unii dintre cei care vă vor vizita bisericile „în numele Domnului”: sus menţionaţii Marius Cristinel Dugulescu (traseist baptist – Timişoara) şi Radu Ţârle (dublu traseist penticostal – Oradea), apoi, Lucian Riviş Tipei (penticostal – Arad), Nicolae Jolţa (penticostal traseist pe ruta PNL-PDL – Oradea), Orest Onofrei (baptist – Suceava), Gheorghe David (penticostal – Timişoara), Iosif Veniamin Blaga (baptist – Hunedoara), Pavel Horj (baptist – Maramureş). Nu îi excludem şi pe alţii …        

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s