mirosdecafea

Just another WordPress.com site

Despre rugaciune

4 Comments


Ne rugam putin pentru ca nu suntem convinsi ca Dumnezeu va raspunde pozitiv rugaciunilor noastre. Exemple care sa ne alimenteze scepticismul: oho, cat cuprinde! Cu totii avem rugaciuni care, aparent sau deocamdata, par sa fie sau sa fi fost pierdere de vreme, cuvinte rostite in van. Si mai multe de acest fel vedem in jurul nostru. Pentru mergatorii la biserica, exemplele sunt nenumarate si ma refer la acele situatii care necesita interventia directa si nemijlocita a lui Dumnezeu si pentru care comunitatea eclesiala mijloceste – bolile incurabile sunt primul exemplu care imi trece prin minte. E cert ca uneori Dumnezeu nu ne asculta rugaciunile, prin ascultare intelegand acel “da” care pentru noi reprezinta scopul ultim al acestora.

Probabil ca tocmai aici gresim. Vedem in rugaciune  un mod de a forta mana lui Dumnezeu ca sa ne dea ceea ce vrem. Evident, cerem lucruri bune dar sunt ele bune din perspective cerului? Cerem paini si pesti insa, finite cazute cum suntem si traind in aceasta lume a disimularilor, mastilor, aparentelor, cum putem fi siguri ca painile nu sunt pietre, pestii: serpi si lumina noastra: intuneric? De vreme ce culmea inselarii este autoinselarea, de unde putem sti ca nu suntem si victime si agresori in acest domeniu? Cand ingerul de lumina vine si-mi spune ceea ce vreau sa aud, ceea ce tanjesc de atata vreme sa mi se confirme, cum voi face diferenta intre Cel ce este Lumina si cel care se preface in lumina, care-si ascunde intunericul indaratul mantiei care straluceste doar in afara?

Exista cel putin doua motive pentru care nu primim ceea ce dorim: nu cerem sau voim cu rautate, lucruri rele sau lucruri pe care vrem sa le folosim rau.

Cred ca cel mai important lucru pe care adevarata rugaciune reuseste sa il faca nu are atat de-a face cu fortarea unui verdict pozitiv din partea lui Dumnezeu ci cu apropierea inimii de Acesta, cu plecarea vointei incremenita in cerbicie inaintea Lui, cu daramarea eului de pe tronul finitei si rastignirea sa, pentru ca Cel Rastignit sa-si poata lua locul de drept pe acest tron.

Uneori Dumnezeu nu ne spune “da”…si ce daca, atata timp cat ne vorbeste si ne daruieste cuvintele-paine cu care ne vom duce pasii mai departe prin pustiul sterp al acestei lumi?

Uneori Dumnezeu nu ne vindeca bolile – si ce daca, atata timp cat El ne ia de dupa umar si paseste alaturi de noi pana la poarta care ni se va deschide si pe care vom intra impreuna, in nemuirire?

Uneori Dumnezeu nu ne ia saracia – si ce daca, atata timp cat El este comoara care ne umple inima de bucuria pe care atati  legati de Mamona, nu o pot trai?

Uneori Dumnezeu nu ne ia singuratatea si nu restaureaza relatiile frante – si ce daca, atata timp cat el este Prietenul care va ramane mereu alaturi, printre singuratatile pamantului ars de setea iubirii?

Cred ca esenta rugaciunii este relatia, pentru ca relatia implica comunicare intre cei doi. Este un mod de a depasi stupidul principiu al automatului de cafea si de a pasi din domeniul marketingului, in acela al iubirii.

Ma gandesc la acel nivel al iubirii cand legatura cu cineva nu mai este conditionata de explicatiile pe care acesta le ofera si nu mai este amenintata de lipsa acestora si in care tacerea lui Dumnezeu nu mai este identificata cu absenta lui, la fel cum prietenii lui Iov au fost cu adevarat alaturi de acesta atunci cand i-au stat alaturi in tacere si s-au indepartat de el, desi fizic erau tot acolo, atunci cand au optat pentru oferirea de explicatii acolo unde misterul a refuzat sa li se deschida.

Nu vreau sa pretind ca am ajuns aici si daca ma gandesc bine, nu stiu daca cunosc astfel de oameni care sa traiasca in felul acesta cu Dumnezeu insa vad in rugaciune un urcus in aceasta directie, o apropiere – uneori sovaielnica si inconsecventa insa totusi, apropiere. Poate cativa dintre cei ale caror carti le citesc s-ar putea incadra aici, insa in privinta aceasta cine ar putea sa afirme ca a ajuns in varful muntelui? Probabil exact convingerea ca esti atat de sus cat ai putea fi, este cea care iti arata ca de fapt fie nu ai inceput niciodata sa urci, fie la un moment dat te-ai desprins si ai inceput sa te rostogolesti la vale.

Advertisements

4 thoughts on “Despre rugaciune

  1. “Evident, cerem lucruri bune dar sunt ele bune din perspective cerului? Cerem paini si pesti insa, finite cazute cum suntem si traind in aceasta lume a disimularilor, mastilor, aparentelor, cum putem fi siguri ca painile nu sunt pietre, pestii: serpi si lumina noastra: intuneric?”
    De multe ori mi-am pus si eu intrebarea asta, si de cele mai multe ori am auzit acelasi lucru:
    “Daca ceri Tatalui paine, El nu-ti va da pietre”
    -Dar ca in fraza ta de mai sus ma intrebam in sinea mea: Dar daca ceea ce cer nu-i cer de fapt Tatalui? Daca Tatal imi da pietre? Si daca-mi da pietre, ce? Daca prin pietrele alea ma trezeste sa stiu ca in firea mea de fapt eu ceream stapanului firii sa-mi dea ceea ce-i place firii?
    Am inteles ca Dumnezeu ne poate da si pietre si serpi pentru a ne salva de noi insine. Dar rugaciunea mea in cazul asta va fi: Doamne da-ne atunci si discernamant!!!

  2. Uneori Dumnezeu nu ne spune Da, si nici nu vorbeste, si gustul painii e ciudat. Uneori Dumnezeu nu ne vindeca bolile si ne lasa si intr-o deplina liniste care seamana cu izolarea. Uneori Dumnezeu nu ne ia singuratatea si El, Prietenul, pare departe si de neatins.
    Cu certitudine prefer una bucata de crestin care a primit ceva Nu-uri, si fara explicatii in viata decat cu o alta bucata crestin care marturiseste ca Domnul intotdeauna asculta, e acolo, ia aminte, raspunde, dialogheaza, e colea, la o rugaciune distanta… Sau poate e si nu inteleg eu.

  3. M-am uitat de multe ori cu jind la cei cu o chemare puternica ravasitoare, cu o viata de rugaciune intensa si netulburati de indoielile Tomii, de cei din care fluviile curg, asa cum se uita o taratoare la soimii care planeaza cuusurinta, far sa ma lamuresc prea mult de ce anume face diferenta.

    • Ca sa continui comparatia ta, cred ca soimii au fost mai inainte niste taratoare si ei. Dar s-a intamplat ceva care a schombat totul. Uneori acest “ceva” este un proces lung si dureros.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s