mirosdecafea

Just another WordPress.com site

Timp

Leave a comment


Cum poti sa explici culoarea albastra unui orb din nastere? Cerul albastru, marea albastra, albastrul de Voronet…

Ce gust au stelele?

Cum poti sa redai muzica din linistea desavarsita sau tacerile din muzica?

Ingerii ne striga, cantandu-ne despre cer in timp ce noi ne pierdem printre zgomote, sfredeliti in retina de intunericul noptilor fara dimineti care sa ne promita lumina iar privirea ne e aplecata catre lutul mult prea intunecat ca sa mai rasfranga franturi de cer.

Avem suflete de asfalt pe care se rostogolsesc senilele de tanc ale prezentului.

Vesnicia s-a ingramadit in secunde si si-a pierdut visul in prea mult somn fara odihna, s-a facut mica de tot; anii au devenit clipe si veacurile, minute, ca sa le putem risipi cu nebuna si inconstienta generozitate, ca un salbatic care-si ofera aurul in schimbul margelelor de sticla colorata.

Timp…nu mai e timp.

Timpul este linia subtire care desparte trecutul de viitor, mai ingusta ca lama unui cutit care ne cresteaza in adanc, facandu-ne sa ne miscam dinspre nadejdea de dinainte, catre disperarea din urma.

Ce pierdem, ce risipim: timp sau viata? Si vesnicia care urmeaza este timp vesnic sau viata vesnica?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s