mirosdecafea

Just another WordPress.com site

Cate ceva despre rau

Leave a comment


Raul exista.

Il vedem, auzim, simtim in fiecare zi. Uneori prea mult.

Marturisesc ca ma preocupa si in ultimul timp, pe lista mea de lecturi sunt destul de multe carti pe acest subiect. Exista si riscuri, stiu asta. Ceea ce privesti insistent, risca sa te contamineze intr-o oarecare masura. N.T Wright spunea, cu referire la o carte pe care a scris-o despre subiectul raului ca, atunci cand faci asa ceva, adica il scormonesti, il aduci la suprafata si il privesti, te expui (you put yourself in a place of danger). Probabil de aceea ni se spune sa privim tinta la Christos si ni se mai spune ca in felul acesta suntem schimbati din slava in slava, dupa chipul lui.

Evitam de foarte multe ori sa-i numim pe anumiti oameni “rai” desi stim, fie si in subconstient ca asa sunt. Raul este in fiecare dintre noi si scopul lui este sa ne ia tot mai mult controlul asupra sufletelor noastre pana cand vom ajunge sa-i semanam, sa ne identificam cu el; adica sa devenim rai noi insine.

Daca rai sunt acei oameni in care raul exista, atunci cu siguranta suntem cu totii rai. Insa ar fi o nebunie sa nu faci nicio diferenta intre Maica Tereza si Hitler sau Stalin, intre cineva care adopta un copil si altcineva care il abuzeaza. Sintagme de genul “toti suntem pacatosi” au rolul de a ne scufunda in anonimat, astfel incat responsabilitatea individuala sa fie mai putin vizibila si taisul constiintei mai putin ascutit. Cred ca Boenhoeffer ca e de preferat o cosntiinta incarcata, uneia amortite. De o mie de ori pentru ca prima este inca vie, inca isi trimite semnalele, inca ne loveste cu bocancul in fata in timp ce ultima e cadavrul frumos aranjat, machiat, imbalsamat a ceea ce a ramas dupa ce viata a disparut. Chestia cu cainele viu care e de preferat leului mort…

Citeam astazi despre scandalul imens provocat de descoperirile recente facute in jurul unui tip de la BBC, un anume Jimmy Savile a carui pedofilie a fost recent revelata si despre care se spune ca de-a lungul vietii, ar fi abuzat vreo 300 de copii. Am vazut si un filmulet cu respectivul: un batran decrepit, imbracat excentric si fataindu-se in fata publicului. Ma intreb cum o fi murit, cu ce ganduri si-a intampinat propriul sfarsit stiind ca duce adanc in sine raul, acel rau pe care l-a ascuns cu grija de-a lungul anilor dar care, ironic si fara nadejde, i s-a revelat tocmai atunci, in ultimele clipe, pentru a le face si mai dureroase.

Exista astfel de rau extrem care te face sa te infiori si sa te retragi ingrozit. Despre acest rau vorbea Fergal Keane atunci cand povestea ceea ce a vazut in Rwanda in zilele de la finalul genocidului din 1994, din perspectiva celor 10 ani care au trecut de atunci: un imens sentiment de esec ca si fiinta umana, ideea de a apartine acestei specii care a facut astfel de lucruri si frustrarea de a nule fi putut impiedeca sa se intample.

Medici, psihologi, psihatri, preoti si pastori, voluntari ai diferitelor fundatii lupta impotriva raului, a raului din aceasta lume, din oameni. Ce facem insa cu raul din noi? Soljenitin avea dreptate, chiar daca doar partial, atunci cand spunea ca linia ce desparte binele de rau trece nu prin tari, natiuni sau sisteme politice ci prin sufletele noastre. Insa in anumite momente aceasta linie este impinsa catre granita din spate a unor tari, popoare, oameni sau sisteme politice, astfel incat acestia pot sa devina eminamente rai, expresii aproape desavarsite si intrupari ale raului.

Ca si crestin, marturisesc ca am mai degraba nadejde decat raspunsuri. Raul va avea o finalitate pentru ca are un inceput, in timp ce binele care este insasi caracteristica Dumnezeirii, nu il are. 

Si nu, nu cred ca suntem la fel. Exista oameni buni si oameni rai, desi toti oamenii buni au un rau interior impotriva caruia trebuie sa lupte in fiecare zi, sa-l tina sub control si toti oamenii rai pot fi intalniti de dumnezeu si transformati in opusul a ceea ce sunt. De fapt cred ca inainte de toate, avem nevoie de acea privire lucida pe care, aruncand-o in noi insine, sa ne vedem asa cum santem si sa avem curajul sa recunoastem ceea ce vedem acolo, apoi aratand cu degetul, sa rostim cuvantul “rau”. Luciditatea cruda, adica trezirea este primul pas catre eliberarea din rau. Nu inseamna ca, facandu-l, vor urma in mod necesar ceilalti; cu siguranta insa nu vom face acesti pasi ulteriori daca nu l-am facut pe acesta.

Constienta raului din tine insuti umileste si zdrobeste. Insa aceasta este premisa pocaintei, nu-i asa? Iar “Dumnezeu sta impotriva celor mandrii dar celor smeriti le da har”.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s