mirosdecafea

Just another WordPress.com site

Dupa ce-au trecut sarbatorile…

2 Comments


Ninge. Nu, nu ca intr-un basm de Andersen. Ninge ciudos, printre dinti, ca saliva improscata cand vorbesti repede si tare pentru ca cineva te-a scos din sarite. Ninge gri, peste un oras gri, dintr-un cer gri.

Ieri mi-am scos ghetele de la reparat si am mancat tochitura cu mamaliga la mall. Dupa care acasa, m-am intins in part si am privit tavanul.

Julien Green spunea ca atunci cand priveste focul, realizeaza ca acesta vorbeste si tot ceea ce are de spus este important. Daca focul vorbeste, de ce n-ar putea vorbi si un tavan?

De exemplu, am descoperit pe tavanul camerei mele niste puncte care imi amintesc de carul (mare…mic?) de pe cer. Mai lipseste o stea la oiste si daca inchid ochii, pot sa vad  vad si rotile si carul urca un deal peste care a nins marunt. Nu…nu ca intr-un basm de Andersen.

Caii, lipsesc caii. Si atunci cum urca carul? Nu mai urca. Sta. Dar un car care sta nu-si are rostul.

Asa cum nu are rost zapada asta cernuta mic, aspru, printre degetele lui Dumnezeu, peste o lume grabita sa alerge, sa strige, sa rada, ca sa nu-si vada lipsa de rost in care se rostogoleste in fiecare zi.

Cu cateva zile in urma am vazut o pasare zgribulita si mi-am spus ca o sa moara. Pasarile mor, in cele din urma. Apoi mi-am adus aminte de matusa mea care are cancer. Imi aduc aminte in fiecare zi de ea. Ar fi trebuit sa o sun ieri dar m-am facut ca uit. Dupa care n-am mai reusit sa pretind  c-am uitat si mi-am zis ca o sun mai tarziu si mai tarziu mi-am zis ca e prea tarziu si probabil ca doarme.

Adevarul e ca stiu c-o sa planga si asta ma enerveaza. Ce rost are sa plangi cand mori? Nimic nu se schimba. Pasarile nu plang inainte de a muri. O fac in tacere. De ce nu pot si oamenii sa moara la fel, fara tambalau, regrete, scancete si incercari disperate de a intarzia acel moment?

Oamenii nu sunt pasari. Pasarile nu seamna cu Dumnezeu. Noi, da…

Advertisements

2 thoughts on “Dupa ce-au trecut sarbatorile…

  1. Toate lucrurile din natura au frumusetea lor. De fapt frumusetea sta in ochii celui ce priveste. Unii scriu poezii sau picteaza iarna. Mi se pare frumoasa, desi nu-mi place frigul. weekend-ul asta am fost la munte(desi nu-mi place frigul), si am vazut zapada, si copacii incremeniti in bruma. De-abia am asteptat sa ajung acasa….iar odata ajuns acasa m-am gandit: Este frumoasa iarna. Ptr un muncitor care lucra la -15 grade in zapada banuiesc ca nu-i o fericire, la fel si pentru cei ce platesc gazul sau lemnele de caldura… Si totusi… Iarna e frumoasa cand o vezi doar pe ea si nu o adaugi altor greutati de zi cu zi…

  2. Plansul in preajma mortii e normal. Dincolo de predicile care spun ca ar trebui sa ne bucuram pentru ca persoana pleaca la cer (daca pleaca la cer intr-adevar, pentru ca mi se pare absurd sa pretinzi ca stii ce gandeste si ce decide El) ramane durerea, frica, neputinta.
    Te-ai gandit vreo data cum ai fi tu in locul matusii sau in preajma mortii?
    Nu te cert, vreau doar sa incerci sa intelegi.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s