mirosdecafea

Just another WordPress.com site

Amestecuri

1 Comment


Inca o vechitura pe care-am scris-o in urma cu 3-4 ani…

Ar fi bine ca binele sa fie bine si raul sa fie rau. Adica albul, alb si negrul, negru. Sa nu existe gri…

Gri inchis si gri deschis.

Si griul inchis sa se imparta in inchis, foarte inchis si aproape negru de inchis.

Invataturile sa fie false si adevarate, nu aproape false si nu aproape adevarate.

Si noi sa fim buni si rai. Ca-n filmele americane unde “bad guy” e monstruos de “bad” si ala bun e asa de bun ca merita sa stea in icoana, langa Maica Tereza.

Dar exista nuante, arome, aparente si esente. Masti si masti ale mastilor, categorisite in functie de circumstanta de infruntat, zilele saptamanii, anotimpuri si varste. Atat de multe si variate incat nu mai stii cate masti trebuie sa decojesti ca sa ajungi la adevarata fatza; si cand ai gasit-o, cum poti fi sigur ca nu este si aceasta tot o masca – mai desteapta, mai meserias construita?

Aproape nimic nu este ceea ce pare sa fie si cand ai ajuns sa vezi ceea ce este ceea ce pare, cum stii ca ai ajuns?   :-)

Isus a spus ca nu putem sluji la doi stapani; adica exact ceea ce incercam sa facem in fiecare zi. Iar dimineata este facuta s-o luam de la capat, stupizi facatori de pace intre Dumnezeu si Mamona, nadajduind astfel sa fim chemati fii ai dumnezeului lumii acesteia.

Anterioara deciziei este identificarea alternativelor, abandonare comfortabilei orbiri. Apoi alegi:

decidetodaywhomyouwillserve2

noonecanservetwomasters

Mda, ai ales.

E tipul de moda care nu se schimba niciodata.

Advertisements

One thought on “Amestecuri

  1. Da…bieti muritori calatorind prin lume…manati de sentimente care nu ne fac neaparat cinste,dar care ne imping pe majoritatea sa refuzam adevarul a ceea ce suntem….de teama?de teama de ce ?sau poate nici nu mai stim care e adevarul a ceea ce ne defineste..Poate prea raniti de ceilalti pentru a mai avea curajul de a ne expune propriul”eu”la scena deschisa.
    Am devenit atat de obsedati de purtarea altor chipuri incat unii dintre noi nu mai distingem clar care e adevaratul nostru “eu”,ajungand pana la urma prizonierii propriilor noastre masti.Pana la urma –si daca ar fi sa caut inspiratie nu neaparat prea departe de mine-ajung sa cred ca ele ne poarta pe noi.Pierzandu-ne sau ratacindu-ne propria identitate ,ratacim prin lume,intr-o continua strigare dupa iubirea pe care am pierdut-o, sau refuzat-o.Nu mai distingem clar cine suntem si devenim intr-un oarecare sens“purtati de val”,valul propriilor noastre masti .Bieti muritori strigand catre cer prin aceasta,nutrind catre o lume mai buna ,si inrobiti de insasi acest “mijloc “pe care l-am gasit de conservare;aceste “obiecte”de design exterior, care ne pun in pericol interiorul nostru,inima noastra…Sau poate chiar” inalta autoritate interioara” a comandat sarada aceasta?de teama?de teama de ce?Atunci nu-mi ramane decat sa inchei cu redutabilele cuvinte ale unui mare “oarecare”:”Experienta personala cat si adevarul sunt importante ,dar ele nu sunt egale.Ci aceste sentimente trebuie sa fie confruntate si subordonate adevarului.”Tu cel care citesti:..prin adevar inteleg Cuvantul lui Dumnezeu impreuna cu principiile desprinse din Acesta.Cu respect fata de toti aceia care aleg inca intr-o lume ca a noastra sa fie si sa ramana cat mai multa vreme vulnerabili in fata ADEVARULUI.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s