mirosdecafea

Just another WordPress.com site

Lucruri surprinzatoare

Leave a comment


Un text mai vechi, cu niste marunte modificari:

Primaverii ii este greu sa se hotarasca odata sa vina si iernii sa plece. Ninge si ploua amestecat, intr-o nereusita combinatie de Andersen si Bacovia iar eu o sa incetez sa ma mai vaicaresc aiurea pentru ca lumea este asa cum este si lucrurile merg anapoda peste tot in jur. Pentru ca…la ce si pe cine ajuta?

Ma gandesc ca am privit cu o raceala inadmisibila prapadul care s-a abatut peste Haiti si m-am uitat curios la poze care infatisau mormane de ruine, cadavre intinse pe strazi si pe cei vii agonizand in mijlocul haosului general si mi-am spus ca asta este si ca intotdeauna a fost asa, ca traim marunt vieti de furnici prinse in vanzoleala propriului musuroi si ingramadite in taisul timpului, iar evenimentele care ne coplesesc la nivel individual sunt doar firimituri in imensitatea eternitatii.

Realizez apoi ca acestea sunt de fapt sentimente cu care trebuie sa lupt,  pentru ca acest colt ingust al universului nostru a fost invadat de Dumnezeu si intreaga ecuatie s-a schimbat radical iar cantecul Adei Milea care spunea ca viata-i grea dar din fericire scurta, e doar o chestie atragatoare prin cinismul ei, nu si adevarata.

Nu stiu de ce a ales Dumnezeu sa striveasca cateva sute de mii de oameni in cateva clipe si stiu ca nu stiu si mai stiu ca nu pot sti, dar ma gandesc ca ceea ce ar trebui sa ne surprinda este nu dezastrul de acolo ci lipsa indurarea de care avem parte noi, binele care ni se face si harul care ne urmareste.

Isus respinge uimirea dezastrului si o propune pe cea nascuta din frumusetea harului. Raul de care ne impiedicam zilnic, uratenia, mitocania, suferinta, nu ar trebui sa ne orbeasca intr-atat incat sa ratam aplecarea catre noi a cerului, frumusetea gestului mamei care mangaie obrazul pruncului si iubirea octogenarilor ce trec alaturi cu pasi sovaielnici si tinandu-se de mana. Si mai ales iubirea lui Dumnezeu.

Sa ma mir ca pot sa umblu, sa respir, sa merg deseara la filarmonica. Sa fiu socat de faptul ca un om care m-a atins din greseala cu umarul si-a cerut scuze si copilul de tigan care a coborat din autobuz si-a scos din buzunar biletul si l-a aruncat la cosul de gunoi.
Sa ma surprinda faptul ca pot sa ma intind in pat, cu o carte in mana, ca stiu sa citesc, ca vad, ca am maini…

Si sa-I multumesc lui Dumnezeu pentru toate acestea si pentru multe, multe altele care ma asteapta inca sa le vad si sa le descopar…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s