mirosdecafea

Just another WordPress.com site

De ce dialogul este (aproape) imposibil la pocaiti?

Leave a comment


the-origin-of-hatred_1

Putem ajunge sa uram de dragul si in numele iubirii, sa ne razboim pretinzand ca astfel aparam pacea si sa traim minciuna ca, pentru a salva adevarul, avem dreptul sa jignim, sa manipulam si sa sfasiem.

N-am sa vorbesc acum despre oportunitatea sau lipsa de oportunitate a dansului “dacesc” de la Baia Mare pentru ca nu este nici pe departe fondul pe care s-a petrecut vanzoleala internautica din ultimele zile. Problema, chestiunea este modul in care s-a pus problema.

Presupunand ca respectiva topaiala care s-a voit dacica, a fost un lucru rau – si atentie, n-am spus asta – modul in care a fost abordata situatia mi se pare dezastruos.

Ma intreb inainte de toate: cu ce scop? Oricat de mult cred in adevarul de dragul adevarului, faptul ca rostim anumite lucruri adevarate in timp ce ignoram altele, arata ca de cele mai multe ori conectam notiunile pe care le enuntam cu anumite scopuri, relativ practice.

Deci: ce s-a vrut? Ce se vrea?

Conservarea unui mod de a face lucrurile, prin respingerea altor moduri care sunt prezentate ca alternative viabile? La inchinare ma refer…

De ce e mai normal sa canti un anume gen de muzica si nu altul? De ce e pacat (sau de ce nu este) sa topai, sa sari in ritmul muzicii? De ce ar trebui femeile sa poarte fusta si batic si n-ar trebui sa poarte cercei?

Toate acestea si multe altele pe langa ele se constituie in intrebari si provocari pentru persoane apartinand unor generatii si culturi diferite si totodata sunt motive de fractura intre cei care se pretind crestini evanghelici.

Raspunsurile, oricare ar fi, sunt interzise in afara unei minime deschideri catre dialog, ori tocmai acest lucru lipseste cu desavarsire. Oamenii refuza elementarea smerenie de a se apropia unul de celalalt de pe pozitia unor fiinte constiente de limitele lor, failibile si deci care au nevoie sa se vada prin ochii celuilalt. Invectiva a luat locul politetii elementare iar dialogul s-a constituit in monolog unilateral, in care nu ai decat de transmis, de spus, de aratat.

Dialogul nu este posibil in afara smereniei iar lipsa lui denota tocmai opusul acesteia si anume: mandria.

Dialogheaza cu adevarat oamenii care au o minima flexibilitate a propriilor adevaruri si isi asuma sfantul drept la eroare. Osificarea gandirii, incremenirea in idei preconcepute, schematizarea logicii si inlocuirea acesteia cu sloganuri, arunca in aer fragilele punti care ne-ar putea apropia.

Chemarea la dialog este una dubla: este chemare la a invata de la celalalt si chemare de a-l iubi pe acesta. Pentru ca s-ar putea ca, intr-adevar, tu sa ai dreptate iar celalalt sa se insele. Insa cum poti sa intelegi asta in afara unei incercari sincere de a-l intelege? Si cum poti intelege fara sa asculti? Iar ascultarea este imposibila in absenta grauntelui de mustar al iubirii care nu poate fi substituita de muntele de credinta si adevar pe care pretindem ca-l avem

Oamenii care sunt convinsi suta la suta de adevarurile lor si carora nu le pasa unul de celalalt, nu se pot angaja in dialog. Vor ajunge sa urle unul la celalalt, cu ochii iesiti din orbite.

Stiu, nu putem negocia totul si nici nu trebuie sa o facem. Insa sunt destul de multe lucruri unde flexibilitatea nu este doar posibila, ci se constituie intr-un semn de normalitate. Stilul de muzica, modul de inchinare, ce fel de haine purtam, etc, nu sunt chestiuni vitale. Da, isi au importanta lor, pot si chiar trebuie sa fie subiecte de dialog dar….de dialog. Adica sa stai fata in fata cu un partener de dialog, cu o fiinta umana si nu cu un inamic care trebuie anihilat, fie si prin discreditare. Sa-l asculti, sa-l privesti in ochi, inainte de a-i spune cum unde si de ce se inseala. Si sa-ti doresti ca la randul tau sa pleci imbogatit din acel dialog, chiar daca asta presupune disconfortul de a admite ca, poate, tu esti cel care greseste.

Mi-a fost dat sa intalnesc prea multa ura in numele religiei. Daca Cristian Ionescu  a demascat un rau in manifestarile carismaticilor de la Baia Mare – si repet, nu sustin asta – raul pe care l-a produs prin modul in care a facut-o este infinit mai mare.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s