mirosdecafea

Just another WordPress.com site

Antipatii

2 Comments


Nu, sunt nici pe departe lapte si miere si nici bun ca painea calda. Am antipatii evidente si altele ascunse, camuflate, varate undeva prin unghere prafuite ale sufletului. Pe unele nici macar eu nu mi le stiu. Altele le accept si le justific. Si de altele imi e rusine si vreau sa scap.

Bunaoara nu cred ca oamenii sunt egali – n-au fost niciodata iar chestia aia cu “liberte” si “fraternite” e o branza frantuzeasca cu mult mucegai, mai mult mucegai decat branza, pe care unii incearca sa ne-o indese noua pe gat. Si aceiasi ne returneaza tiganii care le-au spurcat propriul “liberte”, pisandu-se pe Champs Elisee si punandu-si puradeii sa le vare mana in buzunare intru golirea acestora.

Dostoievski vorbea la un moment dat despre generozitatea unor sateni care aratau bunavointa unor ucigasi condamnati la munca silnica, asta in timp ce l-ar fi omorat in bataie pe un hot venit sa le fure caii. Ca de…caiii erau ai lor.

Am vazut prea des bunavointa aratata aiurea si fara minte, bani daruiti unor smecheri vocali, in ideea ca sustii in felul asta lucrarea Domnului. Si am vazut trantori care si-au facut case din mila (sau prostia) milosilor crestini, in timp ce altii, cei onesti au muncit din greu o viata intreaga fara sa-si permita sa viseze macar la jumatate din ce aveau cei dintai.

Prezenta unei ipocrizii deloc nevinovate care se amesteca in gesturile nobile pe care le afisam nu constituie subirct de indoiala in ce ma priveste. Discutabila este doar proportia…

Intre timp constat ca devin tot mai intolerant fata de chestiile astea. Aparent lucrurile stau exact pe dos insa realizez ca este vorba pur si simplu de indiferenta si nu de toleranta. Sa nu mai vorbim de dragoste… Nu vreau sa ma amestec, sa ma bag aiurea, sa ma cert. Vreau sa fiu lasat in pace, ignorat, uitat in coltul meu de lume.

Si nici nu cred ca gresesc foarte mult. In primul rand, oamenii se schimba greu iar uneori nu o fac deloc. Nu, nu ar trebui sa incetam sa luptam pentru schimbare. Obiectia mea are de-a face cu acceptatarea unei transformari pretinse, aparente si lipsite de substanta. Pentru ca vrem sa aiba loc, ne imaginam ca a si avut…

Citeam undeva observatia unui leader evanghelic care spunea ca unul din cele mai mari pericole la adresa bisericii sunt falsele convertiri. In special cand e vorba de staruri, lucrurile stau atat de prost cat se poate. Sunt luati si plimbati din biserica in biserica, sa-si spuna “marturia”, devin obiecte de contemplare si admiratie, sunt chemati sa-si dea parerea in aproape orice domeniu, au opinii privind cum ar trebui sa traim, care este sensul unor texte din Biblie si in ce mod ar trebui organizata biserica. Si vezi in cel mai bun caz oameni imaturi, umflati de importanta si convinsi ca cei care stau in fata lor si-i privesc admirativ, sunt un fel de plevusca umana care ar trebui sa multumeasca cerului ca cineva atat de important li s-a alaturat.

Daca oamenii astia s-au convertit real, genul asta de exercitiu risca sa-i distruga pentru ca nu a existat nici procesul de maturizare si nici exercitiul smereniei, atat de elementare cand te apuci sa faci chestii care implica influenta si vizibilitate.

Dar de dragul expunerii unui presupus succes al bisericii / confesiunii noastre, suntem gata la mai mut decat este normal.

Imi amintesc de biserica aceea penticostala, plina pana la refuz de oameni care asteptau sa vina nou convertita la penticostalism Irina Loghin ca sa le cante si sa le vorbeasca. Dupa care s-a aflat ca “sora” Irina a redevenit “doamna”, adica s-a razgandit in ce priveste apartenenta religioasa.

Cum spuneam, nu-s deloc lapte si miere. Eventual lamaie, cu perspective si eforturi de a deveni limonada…

Advertisements

2 thoughts on “Antipatii

  1. Ramane intrebarea: Daca biserica devine lume, unde gasim atunci Biserica? Poate….in lume? Pot da si un raspuns dupa, intelegerea mea. Am gasit multi oameni in afara institutiilor care-L iubesc pe Dumnezeu si incearca sa-i faca voia, doar ca este foarte greu sa faca fata valurilor spiritului vremurilor in care traim fara sa fie in comuniune cu altii. Este ceva la fel de greu ca cei ce-au sarit de pe Titanic si au incercat sa inoate la mal. Titanicul s-a scufundat din cauza ingamfarii celor ce-l vedeau indestructibil si a exuberantei clientilor. Mi-i frica sa nu fie departe spiritul asta de ceea ce ajunge biserica azi…parerea mea

  2. E buna si lamaia! Taie greata.
    Stii ca antipatiile ilogice, care apar asa de la prima vedere, spun mai multe despre noi decat despre persoanele antipatizate?
    Sunt curioasa totusi care ar fi argumentele tale cu privire la criteriile de “neegalitate”. 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s