mirosdecafea

Just another WordPress.com site

Cateva banale chestii despre/din (ceva) frustrare

1 Comment


Azi m-am intrebat cum o fi aratand lumea vazuta de sus, din ceruri? Imi era ciuda, asa…degeaba. O ciuda difuza dar nu neaparat inexplicabila, indusa probabil de sentimental ca o gramada mare de lucruri din jur sunt cu fundul in sus si n-au de gand sa-l coboare acolo unde-I este locul.

Pamantul, de exemplu, vazut din spatiu…. Arata a minge de plastic cu multe culori amestecate alandala. Dar e frumos, fara indoiala. Se vad marile si continentele si curentii marini si uneori ceva nori. Iar uscatul e verde sau galben, muntii au o nuanta aramie si raurile sunt ca niste vinisoare de la incheietura fragila a unei fete cu mana alba si pielea transparenta.

Poti sa stai cu nasul in lucruri si sa-ti lipseasca perspectiva, adica acel ceva care le pune impreuna, le integreaza intr-o anume ordine si le face sa insemne ceva anume. De jos se vad mormanele de gunoaie si gropile din asfalt, simti mirosul transpiratiei celui de langa tine, in autobuz. Intelegi ca exista moarte si de fiecare data cand treci pe langa un cimitir, aceasta intelegere te bate pe umar. Sau spitalul cu ziduri gri, unde in urma cum ai multi ani a murit un prieten de-al meu la sectia de dializa imi aminteste de boala si de destinele celor de dincolo, din spatele lor. Jos iti simti propria carne, iti auzi oasele troznind in zilele cu ploaie, iti inchizi ochii raniti de prea multa lumina si realizezi ca-ti este sete sau foame sau somn. Si cand te doare, incepi sa alergi, te zbati, lupti, nadajduiesti, cum a facut matusa mea, inainte de a pierde lupta cu cancerul.

De sus totul pare frumos. Este o simpla iluzie aceasta frumusete? Sau este doar o perspectiva de care avem nevoie pentru a nu claca nervos si a n-o lua razna in fata realitatii, a unui anume tip de realitate?

Ma gandesc ca pamantul ar trebui privit din perspectiva cerului si de fiecare data cand pierdem aceasta perspectiva si ramanem doar cu pamantul, cadem in intuneric si orbire si bajbaim printer lucruri, cautand cu disperare acel altceva, pentru care am fost facuti si pe care ele nu ni-l pot oferi. Iar viata in absenta lui Dumnezeu este inspaimantatoare pentru cei carora le este straina conditia de bruta, adica pentru destul de putini…

Pavel spunea ca suferintele din vremea de acum nu sunt vrednice sa fie puse alaturi de slava viitoare, cel care a gasit comoara in tarina a vandut totul si a cumparat tarina, negustorul de margaritare a dat si el totul, pricepand ca-I un chilipir sa dai totul pentru acel ceva, tocmai descoperit… Alternativa ce vine din lipsa intelegerii valorii pe care o are cerul este frustrarea de a pierde, cheltui, sacrifica aici, pe pamant. Uneori pur si simplu frustrarea de a exista ca fiinta umana.

earth_special_report

Advertisements

One thought on “Cateva banale chestii despre/din (ceva) frustrare

  1. În general nu prea îmi plac articolele neoprotestante, prea sunt pline de optimism de parcă totul ar fi roz, dar acesta-i fain.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s