mirosdecafea

Just another WordPress.com site

Mama Iuli, tiganca

Leave a comment


Iuli era o tiganca inalta si slaba si care locuia doua usi mai incolo de noi, in niste baraci muncitoresti pe care noi le numeam “cabane”. Ceausescu ingesuise acolo de-a valma toate viniturile de prin tara, adunate in Hunedoara ca sa lucreze in industria grea, aflata in plin avant in vremea aia. Imi mai amintesc si ca era stafidita, fara dinti si betiva. Nu stiu daca era tuciurie din nastere sau la asta s-a adaugat si nicotina din tigarile pe care le suda una de alta. N-avusese o viata usoara Iuli. Lucra undeva, in combinatul siderurgic si mai tarziu mama mi-a spus ca avea un fiu care venea uneori pe la ea si o batea.

 Intre mine si Iuli s-a creat o relatie de simpatie absoluta. Aveam pe vremea aceea intre doi si trei ani si eram blond ca un suedez asa ca tiganca m-a indragit iar eu am inceput sa-I spun “mama Iuli” si pentru ea eram “copilu’ meu”. Mama ma suduia adesea ca stateam mai mult pe la mama Iuli decat la ea si nu stiu daca se temea sa nu iau nu’s ce virus sau daca o facea din invidie. Caci mama Iuli era o concurenta serioasa in ceea ce privea afectiunea materna. La ea in casa aveam voie sa fac cam de toate: sa sar pe dormeza, sa ma tarasc pe jos si sa fac cat tambalau pofteam.

Uneori imi si gatea  pe o lampa de petrol care scotea un fum innecacios ce umplea intreaga camera. Imi amintesc niste turte facute intr-o tigaie cu mult ulei, o combinatie intre gogosi si placinte, pe care le mancam impreuna si nu stiu de ce, mi se pareau nemaipomenit de bune.

Dupa un timp, relatia noastra a fost pusa la grea incercare. Odata, cand mi-a venit dorul s-o vad si m-am dus la usa ei (apropos: bateam la usa mai mult cu pumnii decat cu degetul si mai mult cu picioarele decat cu pumnii), nu mi-a deschis nimeni asa ca am fost tare suparat. Si de ciuda, am facut pipi pe usa mamei Iuli. Cand aceasta a venit, mama mea s-a dus sa-i povesteasca isprava subsemnatului, asta dupa ce m-a smotocit un pic, asa, ca sa stiu cine e seful si adevarata mama…

Dar ce era un amarat de pipi facut pe o amarata de usa in fata prieteniei care ne lega, a dragostei desavarsite dintre noi? Nimic, absolut nimic. Mama Iuli nu s-a suparat catusi de putin. Am ramas la fel de buni prieteni si am continuat sa impartasim aceleasi turte arse, prajite pe lampa de petrol care scotea fum.

Pe la trei ani si jumatate, ne-am mutat la bloc, la etajul sapte. N-am mai auzit nimic de mama Iuli insa imi amintesc uneori de ea, in special cand aud despre tot felul de porcarii facute de tigani. Folosesc aceasta amintire ca sa echilibrez oarecum balanta simpatiilor si antipatiilor.

Amintirea ei a ramas ca o picatura de umanitate in desertul de ura, resentimente, egoism si frustrare care ne presara atat de des, viata.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s