mirosdecafea

Just another WordPress.com site

Unii si Altii

8 Comments


humility

Pentru unii e simplu, extrem de simplu. In cazul altora, viata e o permanenta si inutila complicaciune. Pentru unii e simplu doar in aparenta. Pentru altii inutilitatea dificultatilor de care se lovesc este si ea tot aparenta.

Unii traiesc bine. Altii o duc foarte prost.

Cei care traiesc bine o fac pentru ca au stiut sa se descurce, sa se invarta. Sau altii s-au descurcat pentru ei iar lor nu le-a ramas decat sa ia si sa se foloseasca de lucruri oferite de-a gata. Altii se chinuie o viata intreaga sa incropeasca ceva, sa o duca inca o saptamana, inca o zi. Pentru ca n-au stiut sa se invarta, sa se fofileze sau pur si simplu au refuzat sao faca in numele unor principii.

Unii traiesc venind de la carciuma. Altii mor in drum spre biserica sau in timp ce se intorc de la biserica.

Unele au ublat cu sorcova, din barbat in barbat dupa care s-au maritat, au facut copii si totul e OK – sau cel putin asa se vede dinafara. Altele au trait modest, curat si nebagndu-se in seama – si au ramas nebagate in seama. Iar o parte din ele s-au maritat si au nimerit un tampit care le-a facut viata un iad. Si acest iad continua, fie sub forma nereusitei relatii in doi sau convertit in amaraciunea si singuratatea ce urmeaza divortului.

Unii au facut bani pe santierele din Italia si Spania sau au plecat in America la salarii umflate prin biserici – enclave lingvistice si culturale, cu viitorul unei babe asmatice de nouazeci de ani. Altii muncesc din greu si pe salarii mizere ca sa-si intretina familia, in timp ce slujesc, anonimi, comunitati mici in orasele prafuite din tara. Si altii au plecat cine stie prin ce colt ciudat al lumii, ca sa le spuna oamenilor de acolo ca Dumnezeu exista si ca-i iubeste.

Unii au dat din coate si si-au facut drum in perverse cariere eclesiale, cocotandu-se la amvoane si infingandu-se in comitete si comisii sau trantindu-si cate un Dr. sau un Rev. In fata numelui. Altii s-au plecat in tacere catre semenii raniti si amabdonati in praful drumului, i-au ridicat si i-au ajutat sa invete din nou sa mearga pe drumul cel drept si asta fara sa ceara ceva in schimb si fara sa-si povesteasca “marturia” inzorzonata cu exagerari si curatata de tot ce ar putea sa nu sune tocmai bine, prin fiecare biserica dispusa sa-i asculte.

Unii au mult si cred ca merita, ca li se cuvine si ca ceea ce au nu este niciodata pe masura valorii lor. Altii au putin, insa realizeaza imensa cantitate de har care insoteste acest putin. Si pentru ca isi vad propria nevrednicie, inteleg cat de mult au primit si cat sunt de bogati.

Unii si altii sunt optiuni, drumuri, alegeri ce trebuie facute.

Deci….incotro?

Advertisements

8 thoughts on “Unii si Altii

  1. In ce ai povestit tu, ai ales niste extreme. Viata multora se desfasoara pe la mijloc, si cu complicatii si cu bucurii.
    De regula cei care au obiceiul sa ofere mult atrag cealata categorie: a rechinilor care ii iau de prosti si ii storc ca pe lamai.
    Ideea e de echilibru: nu numai bunatatea porumbelului ci si intelepciunea sarpelui, ca sa stii cui oferi acea bunatate.

    • sau cu alte cuvinte calea de mijloc romaneasca: Nici prea-prea nici foarte-foarte….aici Dan vine cu critica: “nici caldicel”…nu Dane?

      • Gili, cred ca alegerea unei directii trebuie sa fie o chestiune de optiune. Dupa ce alegem directia in care vrem sa ne indreptam, putem sa vedem cat de departe suntem si eventual, sa ne mobilizam cumva, sa mergem, sa alergam, sa ne taram. Si sa platim un pret…

    • Da, intr-adevar, sunt extreme si in realitate ne invartim inte cele doua insa si aici sunt tot felul de nuante: mai aproape de care din cele doua, indreptandu-ne spre care, optand pentru care dintre ele?

  2. Mda, cuvintele tale reflectă foarte bine realitatea.. Și apropo, eu nu văd nici o extremă, pentru că zilnic mă lovesc de astfel de oameni 😉

  3. Iti doresti (macar uneori) sa fii ca ei? Pana la urma, nu le merge deloc rau, nu?

  4. Imi doresc sa am capacitatea de a vedea corect realitatea, de a discerne cine are nevoie intr-adevar de ajutor.
    Am o prietena care lucra la camera de urgente intr-un spital. Sarcina ei era de a face o evaluare primara intre persoanele care veneau, pentru ca de cele mai multe ori nu cei care tipau cel mai tare erau si intr-o stare grava.
    Cred ca indatorirea unui om care doreste sa ajute implica aceeasi responsabilitate, pentru ca astfel risca sa iroseasca resursele care ar putea salva viata cuiva, pe confortul altora.
    Din punctul asta de vedere o parte din vina o poarta cel care ofera, nu credeti?

  5. In afara de justetea observatiei tale,si ma refer la invatatura si alegerea pe care trebuie sa o facem observand pe cei din jurul nostru si pe noi insine de asemenea, cred ca diferenta o face modul in care ne apropiem de Dumnezeu si in consecinta a modului in care incercam sa coabitam unii cu altii, in virtutea invaturilor Biblice, si a modului in care privim “rasplata “si de asemenea a timpului cand dorim sa o primim. Ciudat este ca unii par sa o primeasca mai devreme ,iar pentru altii pare a fi la fel de indepartata precum veacul acesta de cel viitor …sau este doar Mana Sa care le potriveste pe toate dupa bunul Sau plac si dupa marea Sa intelepciune?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s