mirosdecafea

Just another WordPress.com site

Nedumeriri personale

1 Comment


La ce se referea apostolul Pavel atunci cand vorbea despre disponibilitatea de a da socoteala altora de nadejdea care este in noi? Si mai vorbea despre blandete si teama. Cum adica sa-ti fie frica pentru ca ai o nadejde sau frica de a marturisi aceasta nadejde? Sau avea in vedere frica de aroganta, de mandria constientizarii faptului ca detii ceva ce altii nu au, teama de acea mandrie care duce catre cadere?

Constat ca avem un anumit gen de certitudini care ne face sa ne inchidem urechile si sa deschidem gura pe un ton care vadeste orice numai disponibilitate de dialog nu. Probabil de aceea ne place sa predicam si nu sa ni se predice. Pentru ca vrem sa spunem si nu sa ni se spuna, sa invatam pe altii si nu sa invatam de la altii, sa fim cap si nu coada.

Ma gandesc daca, pe langa la scolile de lideri care au rasarit ca ciupercile dupa ploaie in spatiul evanghelic Romanesc, n-ar trebui sa cream si scoli de supunere, de ascultare si de smerenie. Scoli unde sa invatam ca a fi cap nu inseamna a fi sef si nici macar lider si ca este tot atata demnitate in a asculta cata este in a conduce pe altii.

Si ma mai intreb daca nu e posibil sa avem certitudini pe care sa le amestecam cu dragoste pentru cei orbi fata de ele si totodata incertitudini care sa ne faca sa realizam ca depindem de altii pentru a primi lumina pe care Dumnezeu a ales sa le-o descopere lor si nu noua.

Advertisements

One thought on “Nedumeriri personale

  1. I-mi amintesc de cineva pe care l-am intrebat cu mult timp in urma daca se poate supune mie in dragoste de vreme ce eu sunt gata sa o fac.raspuns gresit…pacat…dar macar sincer.Se pare ca aceasta ciuma se raspandeste in Biserica lui Hristos cu o prea mare repeziciune .si cand spun aceasta nu ma refer la ciuma ca la boala cu pricina ci la flagelul mandriei, al ego-ului, al unei gresite intelegeri a valorii de sine, si in consecinta la o gresita actionare in virtutea acestei nevoi. Acest subiect, din ce in ce mai fierbinte se pare in Imparatia Celui care este numit si Imparatul Dragostei, preocupa.Umilinta ca si sinceritatea sunt flori rare.Sunt de parere ca acestea se cultiva pe pajistea vasta a vietii traita aici iar Profesor I-l avem pe Acela care-si rezerva dreptul de a ne modela dupa frumosul Sau Chip.Ehhh…despre aceia care ar vrea sa invete in mod artificial sa ne i-a copiii in brate la intrarea in biserica pentru a gasi o cale libera spre inima noastra vom vorbi poate altadat.Cred ca pedeapsa asta e destul pentru ei :adica :artificialul , antidotul sigur a unei dragoste adevarate izvorate si nascuta din dulcea partasie a orelor de dirigentie,cu Profesorul Desavarsit.
    Scolile de supunere le-ar prinde bine daca ne gandim ca educatia ajuta mult la strunirea omului vechi inspre inevitabila Cruce, unde mai devreme sau mai tarziu e necesara sfortarea de a muri .Ajuta-mi o Doamne.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s