mirosdecafea

Just another WordPress.com site

Speranta ca Optiune

Leave a comment


Cineva m-a intrebat cu ceva timp in urma cine era omul cu care tocmai statusem la masa, in cantina. De obicei mananc singur. Unul din motive este acela ca nu-mi place conversatia fara continut, bla-bla-ul, flecareala. Prefer mai degraba sa-mi aud gandurile cum se ciocnesc de cutia craniana. I-am spus ca este un coleg si mi-a spus ca l-a vazut mai tot timpul trist. Nu stiu daca era chiar asa….oricum, nu tot timpul. E un om linistit, retinut, introvertit. I-am spus celei care ma intrebase ca fericiti tot timpul sunt fie brutele si tampitii, fie sfintii. Colegul meu nu apartine nici uneia dintre aceste categorii si ma tem ca nici eu.

Stiu, mai este si asa zisa sfintire pozitionala si care se refera la modul in care ne vede Dumnezeu in virtutea credintei noastre in El insa nu la asta ma refer ci la nivelul diferit de proximitate fata de divin. Sunt unii care isi extrag in mod constant bucuria din Dumnezeu si asta ii face fericiti si altii care sunt fericiti pentru ca ignora realitatea sau o fenteaza prin diverse trucuri, smecherii, scurtaturi. Primii sunt cei fericiti cu adevarat. Ultimii traiesc fericirea care se confunda cu indiferenta sau cu exacerbarea simturilor.

Insa cei mai multi dintre noi nu ne situam la nici una din cele doua extreme. Traim realitatea asa cum este ea, ne straduim sa facem ceea ce este bine si sa evitam raul insa nu totdeauna acest lucru ne si reuseste. Ne agatam de credinta si asta ne provoaca uneori bucurie iar alteori aceasta credinta mai mult adanceste tensiunea provocata de constatarea ca binele si raul ce ne sunt impartite in aceasta viata nu au neaparata legatura cu cat bine si cat rau sunt in noi insine.

Imperfectii care lupta se straduiesc, se dau de ceasul mortii sa se schimbe si sa fie buni, fac parte din categoria normalilor. Iar acestora, in lipsa desavarsirii, le ramane speranta.

Speranta este protestul omului fata de conditia sa cazuta, strigatul care se intinde dincolo de status-quo-ul prezentului ce il forteaza sa se miste in aceasta zona a imperfectiunii permanente.  El este tanjirea nostalgica dupa paradisul pierdut, lasat in urma si a carui chemare o aude din cand in cand. Statutul de bruta sufoca tocmai aceasta chemare. Bruta isi hraneste cu gunoaie foamea de absolut si indeasa zgomote stridente in rana tacerii ce tanjeste dupa muzica cerului. Ea se misca la nivelul carnii, al simturilor si al satisfacerii imediate a acestora. Speranta in schimb, admite realitatea mai degraba decat sa o accepte insa o face in numele visului ca odata, lucrurile se vor schimba si va fi altfel.

Omului normal ii place sa petreaca timp in mijlocul naturii si sa caute sa o asculte si sa o inteleaga iar uneori sa planga impreuna cu aceasta. Pentru ca nicaieri, probabil,  nu este mai vizibila fractura acestei lumi decat printre plante si animale, aproape de rauri si privind nemarginirea marii. Toamna dezbraca pomii de fosnetul frunzelor, animalele se ucid intre ele sau sufera si mor in tacere iar marea se dezlantuie, uneori, maturand totul in calea ei. Biblia spune ca natura asteapta la randul ei sa fie rascumparata dar intre timp sufera si suspina ca o femeie in durerile nasterii. Ambele imagini poarta cu ele ideea de speranta. Este o asteptare in nadejdea schimbarii finale si o durere care poarta promisiunea rodniciei.

Moltmann spune ca speranta isi afla in Christos, in moartea sa pe cruce, un protest impotriva suferintei. De fapt speranta insasi este un protest fata de ceea ce este aici si acum si o promisiune ca intr-o zi va fi altfel. Ea nu este un drog ci o carja. Nu incetam sa schiopatam, sperand, insa ne ajuta sa nu ne taram ci sa mergem, totusi…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s