mirosdecafea

Just another WordPress.com site

Acasa

Leave a comment


DSC07448

Exista un fel de cordon ombilical invizibil care ne leaga de anumite locuri. Poate fi vorba de locul in care ne-am nascut sau am copilarit, de acele spatii care ne trezesc amintiri placute sau pur si simplu amintiri… Suntem formati pana la urma, dintr-o suma de experiente, evenimente, decizii, intalniri; unele au avut un rol decisiv in devenirea noastra si ni le amintim atat de clar iar aceasta amintire a lor nu ne va parasi niciodata. Insa altele, desi sunt marunte, s-au infipt in fiinta noastra ca varful unei dalti sau ca o picatura de apa infinit repetata, pana am devenit ceea ce suntem astazi.

Am inteles asta inca odata in Brazilia, in cele doua saptamani cat am stat acolo, departe de casa. Probabil la accentuarea sentimentului de instrainare si provizoriu au contribuit si orele indelungi petrecute in fabrica precum si sentimentul de insecuritate care te insoteste pretutindeni acolo. Concluzia mea a fost, este inca, ca nu e un loc in care as vrea sa stau prea mult. Am observat insa sentimentul de confort si relaxare al colegilor Brazilieni. Pentru ei, Brazilia era “acasa”, in ciuda tuturor problemelor de acolo. Am vazut oameni care traiau normal: isi plimbau copiii sau cainii, luau cina la restaurante sau mergeau in cluburi.

Acest “acasa” este mai mult decat un loc unde castigi mai multi bani decat in alta parte sau te bucuri de avantajele unui sistem social mai bun decat altul. Este un spatiu al spiritului, un loc al intalnirii cu tine insuti, cu adevaratul tau eu asa cum a fost cladit de-a lungul timpului din interactiunea cu ceilalti. Este un loc al intalnirii cu semenii fata de care ai afinitatile unei culturi si limbi impartasite, temeri si nadejdi comune care, oarecum, te leaga de acestia.

“Acasa” este un loc al mormintelor lasate in urma fara indiferenta. Nu suntem entitati individuale, insule izolate in franturi de timp sau spatiu. Am venit in aceasta lume ca parte a unui lung sir de stramosi, oameni care au fost, au trait si iubit aici. Pe unii – parinti si bunici – ii cunoastem si ii iubim. Pe altii doar ii intuim undeva, in urma, ca pe niste umbre ce ne vegheaza mersul.

Abandonarea unui loc de dragul altuia este un gest care n-ar trebui niciodata facut cu usurinta. Ceva va ramane iremediabil si pentru totdeauna in urma. In schimb, te va insoti pentru tot restul vietii un anume sentiment de gol si de ratare, umbra regretului de a nu fi reusit sa faci ceva cu viata ta acolo, de a fi abandonat pur si simplu cand poate ar fi trebui sa mai continui un pic, sa mai astepti… Daca esti crestin, sentimentul ratarii este cu atat mai acut pentru ca pana la urma te va lovi cu bocancul in fata adevarul ca nimeni nu pleaca pentru altii, pentru binele celorlalti ci pentru el, iar tu nu esti exceptie.

Pe langa asta, renuntarea la un “acasa” nu va face ca automat noul loc pe care ti l-ai ales sub soare sa devina acasa. Este vorba de un proces dificil de transfer cu foarte mari sanse de nereusita, fie si partiala.

Stiu ca sunt cazuri si cazuri (si fiecare crede ca el este “cazul” acela special) si mai stiu ca generalizarile sunt nedrepte si periculoase. Si de asemeni stiu ca suntem cu totii straini si calatori pe acest pamant si adevaratul “acasa” este cerul. Cu toate acestea, pamantul nu a fost abandonat de Dumnezeu, ci isi asteapta rasumpararea finala care este de altfel, legata de oamenii care il locuiesc si-l urmeaza pe Dumnezeu. Este un “acasa” limitat, relativ si imperfect, ca tot ce are de-a face cu aceasta lume si cu fiintele umane. Este insa unul real.

Pana una alta, ma bucur ca sunt acasa…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s