mirosdecafea

Just another WordPress.com site

Gand (3)

8 Comments


Mila, bunatatea, iubirea… Ce mai ramane din umanitatea noastra atunci cand ramanem reci si indiferenti fata de acestea?

Marturisesc ca batranii care sufera ma impresioneaza mai mult decat copiii. Cei din urma isi vor lua revansa, probabil, prin rautate, egoism si suferinta pe care la randul lor o vor provoca altora. Batranilor insa le-a mai ramas atat de putin de mers, privirea catre inainte este atat de scurta, asteptarile atat de mici.

Doar amintirile, ca o imensa camera alba in care te retragi atunci cand esti foarte obosit si vrei sa te rupi de scrasnetul rotilor de senila al realitatii si sa dormi indelung.

Amintirea ca o uitare…

Sa-ti amintesti ca sa poti sa uiti prezentul.

Advertisements

8 thoughts on “Gand (3)

  1. Cum poate sa iti fie mila de cineva care si-a umplut paharul rautatilor in defavoarea unora care nici nu au inceput?
    Batranii macar sufera pe drept, in marte parte consecintele propriilor fapte pe cand copii…
    Mai bine recunoaste ca mila ta are alte ratiuni ascunse decat argumentul pe care l-ai expus.

  2. “in marte parte” – in cat de mare parte? Si esti sigura ca cei care nu sufera, nu merita sa sufere?
    Daca tot ti-ai indreptat pusca spre mine si stai cu degetul pe tragaci, poate imi si spui ce ar trebui sa recunosc (si nu o fac)?

  3. Tu esti sigur ca toti trebuie sa sufere? Un copil nou nascut cu malformatii de ce ar merita sa sufere?
    Degetul pe tragaci a fost mai degraba o invitatie la introspectie. Pentru ca simpatiile, antipatiile si alte afecte fara ratiuni evidente ascund conexiuni inconstiente.
    Sunt sigura ca te-ar impresiona mai mult copii in defavoarea batranilor daca ai fii tata.

    • Dragă Ana-Maria,

      Cred ca scopul cu care isi scrie omul parerea nu este de face afirmatii de valoare pentru ca asta a fi absolutist nu este o cinste. Sunt opinii, pareri, constatari, iar noi ca cititori hai sa studiem mai mult asertivitatea (stai linistita si eu am nevoie de aceasta!). Consider ca exista lucruri care nu se spun nici macar in gluma… am mai auzit intr-un alt context conditionala pe care ai folosit-o in ultima propozitie – nu am inteles si nu cred ca voi intelege vreodata ce vina are un om ca nu e parinte… Trist!

      • Oooo, dar nu i-am bagat vina ca nu e parinte, as fi ipocrita pentru ca nici eu nu sunt parinte.
        Si sunt ferm convinsa ca faptul de a nu fi parinte, nu e cu nimic mai putin merituos decat cel de a fi unul nereusit.
        Eu doar am banuit si justificat o motivatie a preferintelor lui Dan, care m-a surprins.
        Fara comentarii, postarile lui (excelente de fapt, ca daca nu ar fi, nici nu le-as urmari), ar fi simple monologuri, pe cand asa sunt dialoguri cu persoane care au opiniile lor complet diferite, un schimb de idei care se ramifica si se dezvolta spre beneficiul ambelor parti (sper).
        Un dialog presupune cunoastere reciproca si dezvoltare in intelegerea celuilalt si a ta.
        Departe de mine gandul sa degenereze in ceva urat sau greu de suportat, chiar sunt curioasa ce anume este lucrul care nu trebuia sa il spun nici in gluma.

    • Ana-Maria, nu ni se da suferinta conform meritelor.
      In general ma impresioneaza conditia umana. Si dat fiind faptul ca apartin speciei susmentionate, da, probabil ca daca as fi tata as fi (extrem) de subiectiv – toti parintii sunt. Dar nu sunt asa ca am libertatea sa gandesc si sa spun ce-mi trece prin cap…
      🙂

    • A…si evident, dialogul este binevenit.

  4. Am revenit sa vad daca ai mai postat ceva si nu imi vine sa cred cate greseli de gramatica pot comite. Sorry! 😦

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s