mirosdecafea

Just another WordPress.com site

Minunea painilor binecuvantate

2 Comments


Inmultirea painilor…Gresit (cred). Niciunde nu se spune ca cele cinci paini si cei doi pesti ar fi fost inmultiti. Acesta e un detaliu tehnic cu care incercam sa umplem un gol de informativ si sa potolim o curiozitate a carei utilitate este indoielnica.

Vom intelege mai bine acest eveniment daca privim la modul in care el este introdus.

Matei , Marcu si Luca zugravesc imaginea unui Isus urmat de mari multimi de oameni – sunt in confuzie, necajiti, poarta cu ei nevoi neimplinite – ca niste oi fara pastor. In fata acestei privelisti, Isus este miscat de compasiune (mila) si de aceea face cateva lucruri: “vindeca bolnavii” (Matei 14), invata (Marcu), Ii primeste bine, le vorbeste si-i vindeca (Luca).

Interesant este ca Ioan prezinta multimile dintr-o alta perspectiva: ei il urmau pe Isus pt. ca vedeau semnele pe care acesta le facea. Resortul este curiozitatea, dorinta de noutate, de circ… Acelasi imbold care ne facea inainte de ’89 sa ne intoarcem antelele televizoarelor catre bulgari, sarbi sau unguri si sa ne pierdem noptile la “seri video” urmarind filme indoielnice din toate punctele de vedere (m-a pazit Dumnezeu de asa ceva. De fapt nu m-a invitat nimeni, ca m-as fi dus, probabil). Dupa ce este hranita multimea si popularitatea lui Isus creste exponential, resortul curiozitatii este inlocuit cu acela de a manca bine, de a scapa astfel de grija zilei de maine (Ioan6:26. Drept raspuns, Isus le-a zis: “Adevarat, adevarat va spun ca Ma cautati nu pentru ca ati vazut semne, ci pentru ca ati mancat din painile acelea si v-ati saturat.)

Isus este miscat de o mila profunda in fata multimilor de oameni dezorientati, incarcati de poveri, bolnavi… Si atunci actioneaza. Aceasta mila este cea care pune in miscare puterea lui Dumnezeu.

Primele trei evanghelii ii arata pe ucenicii care vin la Isus si-i prezinta situatia. Este o observare lucida si onesta a unei crize. Ma dezgusta cei care incearca sa-si umfle dimensiunile succesului prin exagerarea piedicilor pe care le-au biruit sau sa-si reduca proportiile esecurilor prin banalizarea raului si a consecintelor acestuia, atunci cand vina pentru acest rau le apartine. Primul pas catre lumina este recunoasterea intunericului asa cum primul pas catre vindecare este acceptarea realitatii bolii si pentru a trai minunea iertarii, trebuie mai intai sa recunosti ca esti pacatos si deci vinovat.

Ioan prezinta aceeasi situatie dintr-o perspectiva diferita: Isus este cel care observa criza si o indica lui Filip si ni se spune ca a facut asta ca sa-l incerce, pentru ca stia deja ce avea sa faca. Avem de-a face cu aspectul didactic al situatiei: Filip trebuia sa invete ceva asa ca oarecum Isus il forteaza sa gandeasca, sa-si asume starea de lucruri, sa caute solutii. Sigur, un miracol presupune o suspendare temporara a legilor naturale pentru implinirea unor nevoi. Insa cred ca mai importanta este lectia. Miracolul unei mese copioase tine eventual pana a doua zi cand foamea reapare in timp ce o eventuala lectie primita, inteleasa si asumata, ramane.

Mie cel mai important lucru si totodata cel mai dificil de facut mi se pare ca este sa-i dai lui Dumnezeu chestia care te apasa – povara, grija, pacatul. Sa i-o dai cu adevarat, adica sa n-o mai ai la final. Sa incetezi sa-ti storci creierii si sa-ti ambalezi mintea in gol, cautand solutii. De cele mai multe ori doar il informam pe Dumnezeu cu privire la existenta problemei, dupa care o luam din nou asupra noastra. Ne imaginam ca-i dam lui Dumnezeu bolovanii din suflet – in fapt il infomam, ii sugeram solutii si eventual incercam sa si aplicam aceste solutii cu care nu vedem de ce El n-ar fi de acord.

“Cate paini aveti” – de ce pune Isus aceasta intrebare? Problema nu este cat avem ci cat din ceea ce avem ii dam lui Dumnezeu? Nivelul biruintei nu este dat de nivelul resurselor pe care le detinem ci de nivelul predarii a ceea ce avem in mana Lui.

De ce este necesar sa stii bine ce si cat ai? Amintiti-va de imaginea celui care se apuca sa zideasca un turn si-si face mai intai socoteala ca sa nu ramana fara resurse la jumatatea lucrarilor. Interpretarea imediata si oarecum de suprafata este aceea ca nu e bine sa te apuci de o treaba daca nu esti sigur ca ai suficiente mijloace pentru a o termina. Insa desi este o interpretare atractiva si la indemana, ea nu se inscrie in scopul pentru care Isus foloseste respectiva ilustratie – anume de a arata ca trebuie sa ne lepadam (adica sa dam) tot ce avem (Luca 14:28. Caci, cine dintre voi, daca vrea sa zideasca un turn, nu sta mai intai sa-si faca socoteala cheltuielilor, ca sa vada daca are cu ce sa-l sfarseasca?, 33. Tot asa, oricine dintre voi, care nu se leapada de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.)

Credem ca daca volanul este in mainile noastre, suntem mai in siguranta iar lipsa controlului ne face sa ne panicam. De acest gen de autoincredere trebuie sa scapam, pentru ca dupa aceea sa ne incredem in Dumnezeu si acesta este un process care adesea doare.

De ce le cere Isus sa se duca si sa numere painile pe care le au? De ce trebuie ca noi sa facem astfel de socoteli, aparent mercantile? Nu pentru a vedea daca avem suficient – in cele mai multe cazuri nu avem – ci pentru a ne asigura ca totul a fost dat Domnului, ca nu a ramas nimic pentru noi, pe dinafara, uitat. Ca atunci cand el ne cere sa aducem inaintea lui tot ceea ce avem, n-am lasat ceva de rezerva pentru in cazul in care el esueaza, un fel de plan B bine camuflat sub masca unei intelepciuni prudente care de fapt este necredinta. Aduceti-va aminte de Anania si Safira – problema lor nu era aceea ca au pastrat o parte a banilor pentru ei ci aceea ca, pastrand-o, au pretins ca au dat totul.

Ioan introduce un personaj care nu apare in celelalte trei evanghelii si anume baietasul care si-a pus proviziile la dispozitia lui Andrei. Nu stiu cat si ce a inteles insa este un detaliu care introduce un alt principiu spiritual: Dumnezeu ii va binecuvanta pe ceilalti prin ceea ce dam/oferim noi. Intalnim aici generozitate, altruism si poate o usoara intuire a principiului de mai sus – daca eu dau ceea ce am, poate Isus va face ceva cu putinul meu…

Intre dimensiunea nevoilor si insuficienta resurselor se interpune aducerea acestor resurse asa insuficiente cum sunt si predarea lor in mana lui Isus, care le binecuvinteaza. Nu ni se spune ca painile au fost inmultite ci binecuvantate. Nu avem ceva de genul: Isus a binecuvantat cele cinci paini care au devenit cinci mii iar ucenicii le-au dat multimilor care astfel s-au saturat. Uneori Dumnezeu nu ne da mai mult dar in schimb ne face sa fim multumiti cu putin. Cred ca secretul fericirii este aceasta multumire interioara care are de-a face cu constinta apartenentei la Dumnezeu, pacea cu Dumnezeu…  Ceea ce avem, succesul, etc. sunt elemente relative – pe care insa Dumnezeu nu le ignora dar nici nu le abordeaza in termenii nostrii.

Care este rostul, rolul adunarii firimiturilor? Ce sa faci cu ele, odata adunate? De ce sa nu se risipeasca nimic? Care este lectia pe care Isus incearca sa o transmita ucenicilor si noua prin aceasta ultima cerere? Eu cred ca El vrea sa arate astfel ca generozitatea nu se confunda cu risipa, harul nu este ieftin si “gratis” nu inseamna de mica valoare. Noi protestantii accentuam atat de mult gratuitatea mantuirii incat riscam sa uitam pretul ei. Faptul ca noi nu trebuie sa platim nu inseamna ca nimeni nu a platit. Iertarea noastra nu este o decizie simpla si arbitrara pe care Dumnezeu a luat-o, nu este un capriciu al Lui care se intampla sa fie in interesul nostru. Scriptura vorbeste astfel deopotriva despre harul gratuit, despre mantuirea oferita noua si accentueaza ca ea este prin har si nu prin fapte. Dar ea vorbeste si despre pretul pe care Dumnezeu in Fiul Sau l-a platit pentru aceasta mantuire si anume sangele scump al propriului Sau Fiu.

Cred ca aceasta este lectia strangerii firimiturilor: fii atent cu tot ce ti s-a incredintat, nu risipi ceea ce nu-ti apartine pentru ca nu esti decat un administrator a tot ceea ce ai.

Advertisements

2 thoughts on “Minunea painilor binecuvantate

  1. Ai scris foarte frumos, asa trebuie sa fie felul in care se transmite o predica, dar vorbind despre painii , au fost imultite asa cum scrie in Scripturi.
    Inmultirea painilor…Gresit (cred). din partea mea nu e gresit, asa a fost; din partea ta, un reporter profesionist: sa atragi curiozitatea cititorului, sa vedem unde e gresit…
    Isus a venit si cu scopul acesta sa ne arate ca evanghelia trebuie vestita si prin fapte,uneori trebuie ca sa dam pana ce ajungem saraci si la urma sa apelam din nou la Isus: Doamne as mai da dami sa dau din dragoste. Fi binecuvantat de Domnul!

  2. Frumos spus. Dar, intrebarea mea este: Daca nu erau inmultite painile, cum de s-au strans mai multe firimituri decat ar fi avut cele 5 paini la un loc?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s