mirosdecafea

Just another WordPress.com site

Maruntele noastre iubiri

2 Comments


Se spune ca undeva, catre sfarsitul vietii sale, cand a ajuns sa cocheteze oarecum cu crestinismul, Eugene Ionescu se intreba in subtile procese de introspectie: “cred sau doar cred ca cred?”. Intrebarea mi se pare mai mult decat justificata. Ea devine semn de normalitate, element esential in slalomul pe care-l avem de facut printre iluzii, trucuri, masti, falsuri de tot felul, catre ceea ce este autentic si valoros.

Nu despre credinta insa vreau sa vorbesc acum ci despre dragoste. Aceasta a fost, este supusa unui process de calpizare mai agresiv si mai subtil decat credinta. Iubesc sau mi se pare doar ca iubesc, cred ca iubesc, port masca dragostei cu o inconstienta deloc nevinovata, pana acolo incat nu mai sunt in stare sa fac diferenta dintre masca si adevaratul meu eu, dintre aparenta iubirii si adevarata iubire?.

Si atunci cand iubim, care este adevaratul obiect al iubirii noastre? In cele mai multe cazuri ajungem sa ne indragostim nu de o persoana ci de propria noastra iubire, de starea de bine si de fericirea pe care ni le aduce. Asa ca suntem devastati nu atunci cand nu mai daruim dragoste ci cand nu ni se mai da, adica nu mai suntem satisfacuti. Cati sinucigasi din dragoste si-au explicat gestul (prostesc, de altfel…) prin faptul ca au realizat ca nu mai pot iubi? Din cate stiu eu, niciunul. Toti si-au motivat decizia prin nefericirea produsa de faptul ca au fost abandonati de catre celalalt.

Sinuciderea, in insasi natura ei de actiune extrema de autodistrugere, este sau cel putin poate fi manifestare a unui egoism extrem prin care eul isi smulge de la ceilalti, pentru ultima oara, atentia altfel refuzata.

Cand e vorba de dragostea de Dumnezeu, cred ca lucrurile nu stau deloc mai bine… Pentru ca Dumnezeu este nevazut, a-l iubi poate fi o chestiune extrem de abstracta si de volatila. Exista declaratii pompoase, principii nobile si frumos exprimate tocmai pentru ca Dumnezeu nu este cineva care sa ne stea in mod vizibil in cale in fiecare zi, sa ne enerveze, sa ne sacaie cu cereri, dorinte, porunci, sfaturi. Le-a pus pe toate in Biblie, loc unde sunt usor de ignorat. Poate de aceea, apostolul Ioan conditioneaza existenta iubirii fata de Dumnezeu de modul in care ne raportam la aproapele, adica fiinta imperfecta de care ne lovim in fiecare zi.

Purtam in noi nostalgia iubirii adevarate asa cum purtam in launtrul sufletelor noastre durerea si nostalgia paradisului pierdut. Traim franturi de iubire, cioburi ale vasului sfaramat care vorbesc deopotriva despre caderea noastra dar si despre maiestria creatorului. Faptele noastre, asemeni iubirilor pe care le purtam, sunt o haina murdara inaintea lui Dumnezeu. Insa, surprinzator, el nu arunca aceasta haina ci o spala, o curata si o restaureaza. Rascumpararea prin care am fost transferati in Imparatia lui Dumnezeu continua intr-un process prelung, de rasumparare a tot ceea ce suntem si traim in exterior. Iubirile noastre sunt rascumparate, purificate si vindecate, smulse din intunericul egoismului si transferate pas cu pas in Imparatia Dragostei Lui.

Advertisements

2 thoughts on “Maruntele noastre iubiri

  1. Frumos spus… doar ca… hmm…
    Cum or fie ele, iubirile – superficiale sau parjolitoare, asumate sau negate, date sau luate, pana la ceruri sau pana in infern…, ele, iubirile – aducatoare de paine sau inmuiate in otrava, incifrate sau explicite, trambitate de pe inaltimi sau soptite in spovedanie…, ele, iubirile – complementare, plictisite sau coordinative…, ele, iubiri copile, iubiri mame sau iubiri mosnege…, ele iubirile – de un like, de o seara, de o nunta sau de o viata…, ele, iubirile – chinuitoare, ademenitoare, iluzorii sau dadatoare de fericire pentru trei vieti, purtatoare de cruce sau purtatoare de bici, fauritoare de destine pentru istoria pamantului sau distrugatoare de vieti…., oricum ar fie ele, iubirile, numai marunte nu sunt. Doar sufletele ne sunt marunte, prea marunte pentru atata moarte si atata viata.
    Da, bine ca El, Dumnezeu – iubirea , si-a pus in plan sa creasca sufletele mici ca sa incapa cu o mare imparatie cu iubiri rascumparate cu tot.

  2. E mai grav ca nici macar marunt nu mai putem iubi.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s