mirosdecafea

Just another WordPress.com site

Livada Mea

Leave a comment


Iarba inalta, ravasita de razele soarelui, ingalbenita, incovoiata, incalcita, stufoasa, burienoasa, tacuta.

Iarba neatinsa vreodata de fierul coasei, cu frunzulitele asemeni unor degete subtiri, ingramadindu-se tepoase unele in altele ca secundele ce se succed in aceeasi ora, fara alte fragmente, bucati, aschii de timp intre ele.

Merele se descompun in iarba, ranite in cadere, strivite sub propria greutate, rosii si zemoase, lipite de tarana reavana de zeama scursa din petele maro, incrustate in coaja lor. Merele din livada mea, o livada mare, fara capat si fara garduri, ca o nemarginita libertate, ca un cer deschis si infinit se se intinde pana sub talpile lui Dumnezeu.

Cerul este o imensa livada de meri prin care te plimbi pe inserat, o imparatie a culorilor, mirosurilor si atingerilor umede cand strivesti sub pasi mere aproape putrede si le raspandesti pretutindeni in jur aroma intepatoare.

Toamna livezile se pregatesc de somn, isi sapa culcusul in propria rodire, se cuibaresc in belsugul oferit cu generositate tututor iar livada mea nu are garduri ci sta neimprejmuita ca o iubire coborata din Dumnezeu, cu cat mai adanca, cu atat mai greu de descris si explicat.

Gâze de tot soiul se cuibaresc in carnea merelor strivite, le sorb sucurile dulci si intepatoare, se ametesc de mirosul mortii lor, se hranesc din descompunerea, decadenta, risipirea acestora, jubileaza de incantare traind clipa si uitand de brumele care se apropie si care le vor uni in aceeasi moarte cu merele, cu frunzele, cu iarba. Gâze cu miros de mar, de livada, de cer, primite cu generozitate printre risipitele mere strivite sub pomii osteniti de atata viata ai livezii mele.

Ma gandesc ca cerul este o imensa livada incremenita intr-un inceput de toamna etern, un loc in care te plimbi fara teama timpului, fara incrancenarea egoismelor de tot felul care ne incovoaie catre noi insine si fara rautatea ce ne macina pe dinlauntru.

Pana atunci, raman in livada mea muritoare, ca o Imparatie care isi promite deplina intoarcere odata cu inflorirea primaverii ce va sa vina.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s