mirosdecafea

Just another WordPress.com site

Cum mi-am petrecut cutremurul din ’77

2 Comments


Alergam cu totii, intr-o desavarsita dezordine. Nu-mi amintesc tipete sau ceva de genul asta ci doar o mare masa de oameni coborand scarile in fuga.

De fapt eu nu alergam ci eram dus in brate de tatal meu care fugea pe scari. Cred ca mama era undeva in urma…nu mai tin minte.

Totul a inceput de la televizor. O gramada de lucruri incep de la televizor sau continua si se amplifica cu ajutorul televizorului (vezi revolutia si mineriadele).

A…televizorul nostru merita o atentie speciala. Niciodata n-o sa-l uit: un “Venus L” , evident alb-negru, cu lampi si cu o diagonala medie. Trebuia sa fie mare. Diagonala. Asa i-a spus mama tatei cand l-a trimis cu banii scosi de la ceareu sa cumpere televizor, sa avem si noi ca toti au… “Sa fie mare. Sa nu cumva sa iei unul mic ca n-ai ce sa cauti acasa cu el”. Dar tata s-a dus sa-l ia cu un amic si s-au oprit pe drum la o crasma asa ca banii de unu’ mare n-au mai ajuns decat de unu mai mic ca ala mare. Au ajuns acasa tarziu si clatinandu-se bine de tot, probabil din cauza greutatii mari a televizorului mediu. Mama l-a blestemat. Pe televizor (probil ca si pe tata dar asta nu era deloc o noutate) si i-a urat sa mearga cand l-o face ea sa mearga. Niciodata n-a functionat cum trebuie televizorul ala, probabil pentru ca mama nu stia sa faca televizoarele sa mearga. Mereu crapa ceva in el, o lampa, un condesator… Venea vecinu’ Aurel si mesterea la el cate 2-3 ore, dupa care mergea cateva zile (saptamani in cel mai bun caz), apoi murea din nou.

Dar sa ma intorc la seara aceea. Tata trebuia sa plece la uzina si eu voiam sa vad filmu’ iar televizorul a ramas fara imagine asa ca l-am chemat pe tata. Aveam doar sase ani si probabil inca nu intelesesem ca tata nu se pricepea la nimic. Dar atunci a avut o revelatie – una corecta – cand din senin s-a izbit cu capul de perete in timp ce butona teveu’. “E cutremur” – adevar confirmat de becul din tavan care se balanganea…dupa care m-a insfacat si a inceput sa alerge. Cred ca mama nu prea conta pentru el. Adica nu se prea aveau la inima daca e sa ma gandesc la frecventa si intensitatea cu care isi explicau unul altuia ca celalalt nu are dreptate si cat de prost e. Nu prea conta subiectul, miza…placa era aceeasi si mai ales sonorul.

Afara, strazile erau bine luminate – era doar 1977 – si pline de oameni. Pe vremea aia in Romania erau multi oameni si putine masini, adica invers fata de acum. Nu stiam prea bine cu ce se mananca un cutremur, intuiam doar ca e ceva rau care ar putea sa faca sa-ti pice tavanul in cap si asta poate provoca cucuie.

Ne-am plimbat pana tarziu in noaptea aceea – tata a urcat repede si ne-a adus haine si papuci caci era destul de frig in seara aceea de Martie iar noi eram doar in izmene (eu si tata – mama avea capot dar tot descult era).

Mie mi-a placut. Din cand in cand masina militiei trecea pe strada si ni se spunea sa nu intram in panica. Am fi vrut sa mergem la cineva care sa stea la un etaj mai aproape de pamant, nu ca noi la sapte. Vecinul Ion de la sase si tanti Lina, impreuna cu cei doi copii ai lor s-au dus la o ruda dar ne-au spus ca pe noi nu ne poat lua, ca daca vine sfarsitul lumii pe ei o sa-i rapeasca Domnul si pe noi nu, ca noi nu suntem credinciosi ca ei. Da…ei erau crestini dupa Evanghelie pe cand noi eram ortodocsi. Sau, ma rog, mama ca tata spunea ca nu exista Dumnezeu.

Asa ca am mers la niste prieteni de-ai nostri care stateau la patru, intr-un bloc cu patru etaje si care din fericire nu erau crestini dupa Evanghelie. Si la patru e mai bine ca la sapte. Cu trei etaje….

Advertisements

2 thoughts on “Cum mi-am petrecut cutremurul din ’77

  1. Cateodata ma gandesc ca bisericile sunt locurile unde se invata prin predici si invatatura, antipatia fata de oameni: ortodocsii ii stuchesc pe protestanti, protestantii ii dispretuiesc pe ortodocsi, islamistii ii urasc de moarte pe crestini, musulmanii si pocaitii la un loc desconsidera femeile pe care nu mai stiu cum sa le imbrobodeasca si sa le restrictioneze accesul la educatie…

  2. ok, iar am scris ceva aiurea “se invata … prin invatatura” a se citi prin dogme

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s