mirosdecafea

Just another WordPress.com site

Ganduri

Leave a comment


Ma uimeste mereu faptul ca existenta este posibila fara Dumnezeu. Oamenii traiesc pur si simplu, singuri sau plimbandu-se de mana, imbracati in atat de lipsitii de imaginatie blugi, tricou si adidasi, intr-o uniformitate a unui individualism atat de proclamat si apreciat. Si inca o data realizez ca libertatea este un dat al catorva alesi pe cand ceilalti nu au cu adevarat nevoie de ea si cand ajung sa lupte, totusi, pentru ceva numit libertate, o fac in virtutea unor impulsuri instinctuale trezite de discursurile lozincarde acelori cativa. Iar Dostoievski avea dreptate cand spunea prin gura marelui inchizitor ca “ne-o vor da noua”.

Unii din acesti indiferenti cred, sau cel putin o afirma, intr-un fel de Dumnezeu, un fel de Fantomas al carui rol este, inainte de toate, sa nu ofenseze si sa nu incurce pe nimeni. O credinta preluata in formele ei dar nicicand adoptata cu adevarat prin intelegere si interiorizare. Dumnezeul – Fantomas este plasat intr-un fel de stand- by pe termen lung ca sa nu deranjeze pe nimeni dar suficient de aproape cat sa fie util cand viata o ia razna. Utilitarism care are drept menire propria fericire. Binele si utilul se confunda intr-o stralucire orbitor de intunecata. Biecuvantata fie ziua cand o vezi, o recunosti si pentru ca apartii totusi unei umanitati atinse de chemarea harului, intelegi ca trebuie sa o depasesti ca sa ramai in viata.

Fascinatia abisului, al unei continue si ritmice apropieri de acesta. In copilarie imi amintesc de frica dusa pana la groaza atunci cand priveam de pe muchia acoperisului blocului cu zece etaje unde locuiam in golul de care ma despartea doar un pas. Teama devenea fizica, o simteam in stomac ca si pretutindeni, in intregul trup.

Regine Olsen aruncandu-se la picioarele lui Kirkegaard intr-o disperata incercare de a-l face sa se razgandeasca in privinta logodnei rupte. Cat de bine il inteleg pe Kirkegaard.

Sunt fascinat de complexitatea lui Dumnezeu. Diavolul nu este absolut in absolut nimic in timp ce Dumnezeu nu poate fi limitat in absolut nimic din ceea ce reprezinta atributele persoanei Sale. As fi vrut sa evit cuvantul “atribute” – suna atat de tehnic, total opus ideii de Dumnezeire. Eu mi-l imaginez pe Dumnezeu frumos si plin de bucurie, abia asteptandu-nu rugaciunile – mici, schiloade si adeseori enervant de egoiste – ca sa le indeplineasca. Atunci, pentru Numele lui Dumnezeu, ce sau pe cine predicam Duminica de Duminica, cu atata inversunare? Probabil adesea umbra propriilor suflete ranite, incrancenarile personale…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s