mirosdecafea

Just another WordPress.com site


Leave a comment

Razlete (2)


Uneori poti sa auzi linistea insa asta se intampla atunci cand te indepartezi de zgomot, vacarm, agitatie. E drept ca este usor. E ca atunci cand te straduiesti sa asculti ticaitul unui ceasornic. am vreo doua ceasuri la care nu am auzit nimic, in ciuda eforturilor repetate. Singurul semn de viata a ramas miscarea tacuta a indicatoarelor.

Oamenii se tem de liniste. Pascal spunea ca atunci cand si-au vazut golul, au inventat distractia si facea aceasta afirmatie in secolul XVII. Intre timp ne-am extins si in ce priveste adancimea golului din suflet si, evident, formele si intensitatea lucrurilor create sa ne anestezieze sau inmultit si ele. Hillsong-ul ascultat non-stop cu castile in urechi nu are rolul de a ne umple sufletul cu ceva din ceruri ci este zgomot de fond care sa ne impiedice sa gandim, sa vedem, sa ne vedem si sa ne doara.

Am ales sa imi creez propria liniste si propriul zgomot. Mi-am anulat radioul din masina (nu, nici macar Vocea Evangheliei), televizor nu am din 2004… A ramas calculatorul ca mijloc de creare a ceea ce numescĀ  “zgomot voluntar”. In ce ma priveste, nu este vorba de a fi grozav (sau a face pe) ci de supravietuire elementara.

Am nevoie de liniste si cred ca o am. Uneori prea multa, adesa involultara.

Am nevoie si de dialog iar acesta imi lipseste. Nu sunt foarte multi in jurul meu care sa se angajeze in asa ceva. In privinta asta imi suspectez semenii de un pic de lasitate… Ceea ce mi se ofera in general este sporovaiala dar asta nu ma intereseaza sau atrage.