Povestea lui M.

August 10, 2011 by DanH 3 Comments

L-am intalnit pe M in urma cu 11 ani, in timpul unei evanghelizari din orasul in care locuiam. Avea pe vremea aceea undeva intre 18 si 20 de ani. Era o echipa de americani care au chemat oamenii in fata ca sa se roage pentru ei si M a iesit si el iar eu eram unul dintre traducatori asa ca am nimerit intre el si un American, in calitate de interpret. Imi amintesc ca povestea lui pe care s-a apucat s-o relateze, m-a blocat. Spunea ceva despre un pastor American care se stabilise in Romania si activa undeva intr-un oras din sudul judetului  si care l-ar fi nenorocit pe vremea cand era adolescent. Respectivul venise sa lucreze cu orfanii si asta a si facut…a “lucrat”.

M. a inceput sa vina regulat la biserica noastra. Era ciudat…ne privea intr-un mod anume…nu stiu cum sa spun… Parca cauta atentie, protectie… Ne-a povestit ca-I plac copiii si viseaza sa lucreze cu ei si noi am inteles ca exact asta nu trebuie sa-l lasam sa faca.

Crescuse la orfelinat in prima parte a vietii, apoi americanul si-a cumparat o casa mare si a luat in custodie mai multi adolescenti. M. ne spunea ceva despre orgii dar nu-i ceream niciodata detalii…era un teren unde nu ne simteam pregatiti sa pasim, nu doream s-o facem. Intrarea acolo ne-ar fi complicat viata si noi tineam la linistea noastra.

I-am spus amicului meu care era si liderul bisericii, ca ar trebui sa facem ceva, sa mergem la politie de exemplu… Pe vremea aia el invatase o teorie noua de la biserica din Timisoara careia-I eram afiliati si noi, si anume ca atunci cand auzi ceva negativ despre un slujitor al lui Dumnezeu, refuzi sa crezi. Asa ca mi-a spus ca nu se stie, ca nu suntem siguri si ca pana la proba contrarie, nu trebuie sa credem. N-a venit proba contrarie…n-am facut nimic ca s-o facem sa vina.

M. era un baiat linistit si cu trasaturi regulate, cu surprinzator de mult bun simt, desi lipsa familiei si trecutul din orfelinat isi pusese iremediabil amprenta asupra lui. Aveam sa constatam curand ca este si un tip intelligent, ca are intuitii surprinzatoare fata de ceea ce se intampla in jur si pune intrebari pertinente. Imi amintesc ca incerca sa si citeasca cate ceva, imprumuta carti…

Si-a facut dupa un timp un prieten, un om cu multe probleme – altfel de probleme decat ale lui – si care avusese cateva tentative de sinucidere si mai era si dependent de alcool. M-a impresionat ca incerca sa aiba grija de el si-I ducea mancare de la cantina saracilor. Se rugau uneori impreuna, fiecare ca sa scape de mizeria in care l-a purtat viata.

Am discutat de multe ori cu el. Stiam ca e homosexual, n-a ascuns acest lucru. Mai stiam si ca vrea sa scape, sa traiasca normal, sa fie crestin. Cauta ajutor peste tot in jur. O data a fost la un cerc de rugaciune penticostal. Gazda care stia despre problema lui, l-a scos afara. Probabil ca dumnezeul in care credea era in stare sa ierte orice pacat, mai putin pe asta.

Dupa aceea s-a mutat la alta biserica – discrepantele intelectuale dintre el si grupul nostru I se pareau prea mari. L-am inteles, desi biserica unde a plecat nu-mi placea. Ii cosideram figuranti, bla-bla-isti si la fel gandesc despre ei si acum.

Ne mai intalneam accidental pe strada. Era nemultumit de ceea ce a gasit acolo si pentru ca cunosteam biserica, intelegeam ca are dreptate. Dupa un timp m-am intalnit cu el si mi-a spus ca nu mai merge la nicio biserica. Apoi am aflat ca s-a insurat. Apoi c-a divortat.

Nu mai stiu nimic de M. de ceva vreme. A, da…am aflat c-a plecat din tara…

Pastorul pedofil a fost arestat in America dupa vre-o 7 – 8 ani. Dupa care am aflat c-a fost eliberat dar de asta nu sunt sigur.

Praful si pulberea s-a ales din biserica pe care-a format-o americanul si marturisesc ca n-am avut pic de compasiune pentru ei.

Au stiut, sa nu-mi spuna ca n-au stiut, ca n-au vazut nimic timp de mai bine de 15 ani. Si-au varat degetele in urechi ca sa n-auda, au inchis ochii sa nu vada.

Au fost orbi pentru ca au ales asta. Au existat  zvonuri, au fost tineri care au spus, au vorbit…dar e atat de usor sa crezi ce vrei, ce-ti convine. Sa fii las, sa nu te complici, sa nu-ti strici afurisita, blestemata de liniste.

Nu cred ca abuzul sexual al liderilor bisericilor ar trebui sa ramana intre peretii acesteia si nu cred ca este o rufa care se poate spala in familie. Cred ca indivizii astia ar trebui sa ajunga in spatele gratiilor – asta in cel mai bun caz. Se spune ca acolo pedofilii au parte de muuuuulta iubire….

Acum regret ca nu am mers pana in orasul unde locuia respectivul, sa-i fi spart geamurile la casa, macar. Sa-i fi spus ca-l stiu, il vad, ca-l urmaresc, ca nu mai este in siguranta.

Regret asta…